E traffic şi are doi de F. Că aşa e marfă, să pui cuvinte-n engleză. Engleza e cool. Foarte cool. E cool că e filmul ăla, Traffic care nu prea are legătură cu subiectul şi mai melodia aia, a lui Tiesto, tot Traffic. Ideea e că vorbim de trafic. Nu cu droguri, nu cu, carne vie, de trafic. Ăla cu maşini.
Mahmureală planificată. Mi-am pus eu fundul frumos în maşină să mă duc la facultate şi-n cele 30 de minute până acolo mi-am zis că deja prea mulţi nervi strică, şi cum nu pot să scriu aici decât după ce beau şi după ce, în teorie, alcoolul se elimină din sânge, a trebuit să stau la facultate cu gândul că ajung acasă, beau, mă culc, mă trezesc şi intru-n starea-n care-mi permite să scriu.
Lucrurile au stat puţin altfel. În loc să mă culc m-am mai uitat la un episod dintr-un serial pe care-l urmăresc, aşa că 45 de minute după trei pahare de rom combinate cu ţuc, am zis că mă apropii cât de cât de starea necesară pentru a debita aberaţii. Note to self: Mahmurelile planificate nu-şi au rostul. Lipseşte substanţa. Pe viitor nu mai fă aşa.
Se ia un oraş la-ntâmplare. Hai să zicem, Bucureşti. Se ia un şofer la-ntâmplare, hai să zicem eu, hai să zicem că eu sunt şi Zeu. Păi de la 10 ani mă jucam pe comp. De la jocuri cu F1 până la raliuri, la curse legale sau ilegale, ce să mai, atâta timp cât în joc eram dă best e clar că aşa sunt şi-n realitate. Dacă-n joc intru cu 200-n parapet trebuie şi pot să dau load, dau load şi când intru-n copac... sau nu?
Deci, un şofer se plimbă printr-un oraş. Nu poate să zică din plăcere, dar decât să se-nghesuie-n tramvaie, să miroasa transpiraţia altora, să aibă grija la toate cele 10 buzunare şi să vadă cum ţăranul ascultă manele pe telefon, şi zic ţăran ca să nu zic ţigan să mă credeţi rasist că n-am folosit cuvântul cu r, prefer să stau eu prin trafic în mediul meu. Eu şi cu mine. Poate fac mai mult, poate-mi fac mai mulţi nervi, dar măcar ştiu că depinde de mine şi nu de altcineva.
Bineînţeles că lucrurile discutate aici, spuse la nervi, (care defapt nu-s nervi, aş dori să fiu nervos, să simt ceva când scriu) au mai fost spuse, le ştie toată lumea şi nu e prea cool să fie repetate dar, poate, în modul acesta se mai trezeşte careva la realitate.
Ca să continuăm. Şoferul de mai sus, care se plimbă prin oraş, se plimbă şi este uimit de cât de proşti sunt alţii. După cum spuneam, alţii sunt proşti pentru că deh, he's the best. În rândurile următoare o să iau eu frumos la pu.., defapt ca să fiu mai diplomat, o să scriu câteva rânduri despre fiecare de şoferi care mă stresează. şi defapt prin eu, vreau să zic, şoferul respectiv, şoferul de mai sus... adică nu eu, eu, ci el, şoferul, dar vorbesc la persoana I pentru că, vorbesc la persoana I. Nu este vreun top, pur şi simplu următoarele categorii de persoane, mai exact de şoferi, vor fi-nşirate-n ordinea-n care-mi vin în minte.
[pauză de câteva minute ca să bem nişte vişinată. pişoarcă de găseşti să cumperi în magazine. nu d-aia adevărată. oricum, din mahmureli o dăm în beţiveli]
Clubul Taximetriştilor - singurii zei, mai zei ca mine. Aceşti şoferi profesionişti sunt cei mai buni. Ei sunt miezul miezului. Deşi sunt pe nişte străzi populate, aceste persoane respectabile care-şi câştigă pâinea plimbând lumea dintr-un loc în altul şi, măcar jumătate din ei încercând să o prostească, conduc prin Bucureşti, poate şi prin alte oraşe, dar noi vorbim de Bucureşti, precum conducea Schumacher în Formula 1. Aceşti domni respectabili în timp ce conduc, au ocupări mult mai importante decât să semnalizeze schimbările de bandă, sau să se asigure. Dumnealor vorbesc cu, clienţii, pufăie respectuos dintr-o ţigară arătându-şi superioritatea, sau conduc cu cotul pe geam. Lăsând la o parte că ar trebuie o lege care să le permită dumnealor să schimbe banda oriunde şi oricând, din cauză că dumnealor, spre deosebire de ceilalţi muritori de rând îşi câştigă pâinea conducând, ar mai trebui să existe şi nişte străzi dedicate dumnealor, care să fie speciale pentru taximetrişti şi interzise celorlalţi conducători. Eu, personal, îmi scot pălăria în faţa dumnealor. De fiecare dată când am apelat la acest mijloc de transport am fost tratat cu respect. Ba, am fost luat cu-ntrebări banale, legate de experienţele mele sexuale din seara respectivă, ba mi s-a pufăit în gură fum fără să mi se ceară voie, bah s-a-nceput discursul de superioritate al taximetriştilor în faţa celorlalţi conducători. Acum aş spune că nu toţi sunt la fel, dar ţinând cont că toţii românii fură n-are rost să vorbim de excepţii.
Zeii Şoselelor - am ales acest termen deoarece chiar nu ştiu cum să-i numesc. Aceşti zei ai şoselelor sunt acele persoane care au învăţat să conducă de la taximetrişti. Credeam că sunt singurul copilaş frustrat că ţăranii din trafic nu semnalizează. Am observat că mai multă lume-mi împărtăşeşte opinia şi când am văzut şi o referire la acest lucru într-un film recent văzut am fost plin de fericire. Zeii ăştia ai şoselelor, sunt nişte şoferi care-şi ridicau carnetul în timp ce prietenii se-ntrebau cum de au trecut examenul. Aceşti zei nu contează, ce maşini conduc, pur şi simplu sunt zei. La fel ca taximetriştii schimbă banda fără să semnalizeze, pentru că e greu să mişti mâna 10 mm înainte să tragi de volan. Aceşti zei sunt şi mafioţi înăscuţi, băieţaşi de cartier unşi cu toate alifiile pe care, dacă-i superi vin lângă la tine la stop, coboară geamul electric şi cu razele luminiţelor de pe bord ce se reflectă-n ochelarii de soare purtaţi noaptea încep să te ia cu limbaj de leetişti ce sunt, limbaj ce nu acordă subiectul cu predicatul. Zeii ăştia, se bagă-n faţă la stop, pe banda a patra când defapt sunt 3, dar uită să accelereze când e verde şi-ntârzie traficul, se bag în intersecţile blocate că au verde şi aia contează, îi claxonează pe ăia care observă că a-nainta un metru chiar n-are rost, că pe loc tot stai, schimbă trei benzi, fără se semnalizeze, în coloană la 50 de m de intersecţie pentru că şi-au adus aminte că trebuie să facă stânga, scot capul pe geam dacă n-ai oprit să-i laşi să treacă când s-au băgat pe banda ta fără se semnalizeze, şi-n principiu, au o fufă lângă ei, o fufă care să-i arate cât de macho sunt ei la volan. Aceeaşi zei care, dacă văd o tipă la volan, aia poa' să meargă cât de prost vrea, că domnii sunt gentilmoni, deschid geamul şi o ajută. Domnilor, cu respect, vă salut.
Clubul Loganiştilor - să nu mă-nţeleagă nimeni greşit. N-am nimic cu cei care au Logan. Renaultul e Renault şi Renaulutul e Renault nu e Dacie. Dacia a fost, acum e Renault, şi nu orice fel de Renault, e Logan. Lăsând la o parte că dispreţuiesc numele, mai exact modul în care a fost folosit, trec peste asta şi zic că Patrioţii ţării trebuie respectaţi, iar ei nu trebuie să respecte pe alţii. Nu zic că citez pe cineva, dar ceva asemănător a zis de dumnealor. Aceşti loganişti sunt şi ei zei ai şoselelor în devenire. Majoritatea au trecut la Logan de la o maşinuţă cu, carburator şi acum se cred în filme ca The Fast and The Furious sau jocuri gen Need For Speed Underground când aud că maşina lor are injecţie pe benzină. Se pun ei frumos şi flashuiesc, şi taie linia continuă, că nu le convine că tu mergi cu 70 prin oraş şi ei vor cu 100. Ambalează motoarele pe la stopuri şi-şi tunează estetic maşina. I-aş numi, nişte pokemoni ai carosabilului însă ajungem şi la acest grup, loganiştii fac spume când au câte o maşină-n faţă, indiferent de viteza pe care o are aceeaşi. Loganiştii trebuie să fie primii. Domnilor, vă salut, cum am salutat şi cele două grupuri de mai sus.
Clubul Băieţaşilor de Bani Gata - aici mă refer la tineretul cu BeMeWuri, Merţanuri, sau mai ştiu eu ce maşinuţă aparte care şi-au cumpărat sau nu maşina. Mă refer la puliflicii ăia, care stau cu geamul jos pe la stop şi aruncă replici acide celorlalţi participanţi la trafic. Vezi băh ce maşină am? Mă refer la ăia care şi-au luat BMW chel şi-n leasing pentru că e cool să ai BMW. E cool să ai orice maşină d-asta şi e uncool să ai alta.
Clubul Maşinilor "Clasice" - În acest grup intră cei cu maşini de acum 20 de ani, care-n loc de ţeavă de eşapement au un dispozitiv care să-i facă pierduţi într-o perdea de fum şi care, au aceste maşini, ca să nu le numesc vechituri pentru că, aşa au văzut ei că e cool, prin filmele menţionate de mai sus. Probabil că fiind teribil de excitaţi de faptul că e cool să ai maşini de acum 10 - 20 de ani, au uitat să observe, că prin mai sus numitele filme, acestea sunt îngrijite. Nu au dispozitive care să facă perdea de fum, nu au motoare ce se opresc la stop şi nu mai pornesc, nu au frâne care să nu acţioneze tot timpul, sau nu uită să-şi spele maşina
Clubul SUVurilor - Grupul 4x4, Grupul Ălora care au Penisul Mic şi vor Maşină Mare deşi M-au Cum să se Mişte cu Ea prin Trafic, grupul ălora care-s mai presus ca alţii, deoarece înălţimea maşinii lor este mai mare. N-am înţeles de ce-ţi iei maşină d-asta. Bine, eu nu-nţeleg multe lucruri. Nu-nţeleg de ce-ţi iei SUV japonez şi nu-nţeleg de ce pm ţi-ai luat SUV dacă la gropi încetineşti până la 10 km pe oră. Dar ăsta sunt eu, nu-nţeleg multe. SUViştii sunt zei pe autostradă, 200, 200+ se duc băieţii şi te flashuiesc de nu te vezi dacă depăşeşti şi tu pe banda a doua. Se duc, se duuc, şi sunt duuuuuuuuuuuuuşi. Nu contează că stabilitatea maşinilor alea nu e la fel ca cea a uneia mai joase. Ei se duc. Şi duşi sunt. Le parchează cum îi taie capul pentru că le e uşor să urce pe bordură, taie benzile la fel ca taximetriştii că dacă intri-n ei, tu te strici mai rău şi... well, au SUVuri. Aia contează. Salutări, domnilor!
Clubul Maneliştilor - sau Clubul Pokemonilor după cum am spus mai sus. În clubul ăsta intră toţi cei care au Mercedes înainte de 80, sunt umflaţi cu pompa dar poartă haine strâmte de le iese burta-n evidenţă pe sub volan şi pe care atârnă vreun lanţ, circulă cu geamul jos şi cu manele la maxim şi poartă ochelari de soare, indiferent de ora zilei... sau a nopţii. Aceşti şmekeraşi care umblă cu katane şi bâte la vedere sunt echivalentul italienilor de prin New Jersey protretizaţi în seriale ca Sopranos sau în filme ca 25th Hour. Băieţei fără cap, care au făcut rost de maşină, ciordind-o din Germania, mâncaţe-aş, coboară la stop şi-ţi dau în parbriz dacă te uiţi urât la ei, sau dacă ai avut tupeu să schimbi banda şi să te pui pe a lor. Domnilor, salutări şi dumneavoastră.
Clubul Fetelor care Consumă Apă Plată cu Lămâie - trebuia să mă iau şi de domnişoare. Am dreptate sau nu? Am dreptate, normal că am. De ce mă iau de ele? Păi ele nu sunt atât de multe ca masculii-n trafic, şi majoritatea pe care le vezi merg prost. Taie şi ele benzile fără se semnalizeze, ca să arate că-s egale bărbaţilor, se găsesc să uite să plece de la stop, se panichează şi când le claxonezi nu se mai mişcă din loc sau sunt prea ocupate să se privească în oglindă. Aflându-se-n trafic sau staţionând, un mare pericol sunt... defapt sunteţi domnişoarelor. De la maşinuţele alea mici şi drăguţe pe care le aveţi până la statul în turnul de SUV dumneavoastră-n anumite circumstanţe, mai bine aţi sta acasă.
Ar trebui să zic şi de personajele pozitive?
În final, vreau să vă spun, că eu salut folosindu-mă de formula. Mă, ce PULA MEA?!
Mahmureală planificată. Mi-am pus eu fundul frumos în maşină să mă duc la facultate şi-n cele 30 de minute până acolo mi-am zis că deja prea mulţi nervi strică, şi cum nu pot să scriu aici decât după ce beau şi după ce, în teorie, alcoolul se elimină din sânge, a trebuit să stau la facultate cu gândul că ajung acasă, beau, mă culc, mă trezesc şi intru-n starea-n care-mi permite să scriu.
Lucrurile au stat puţin altfel. În loc să mă culc m-am mai uitat la un episod dintr-un serial pe care-l urmăresc, aşa că 45 de minute după trei pahare de rom combinate cu ţuc, am zis că mă apropii cât de cât de starea necesară pentru a debita aberaţii. Note to self: Mahmurelile planificate nu-şi au rostul. Lipseşte substanţa. Pe viitor nu mai fă aşa.
Se ia un oraş la-ntâmplare. Hai să zicem, Bucureşti. Se ia un şofer la-ntâmplare, hai să zicem eu, hai să zicem că eu sunt şi Zeu. Păi de la 10 ani mă jucam pe comp. De la jocuri cu F1 până la raliuri, la curse legale sau ilegale, ce să mai, atâta timp cât în joc eram dă best e clar că aşa sunt şi-n realitate. Dacă-n joc intru cu 200-n parapet trebuie şi pot să dau load, dau load şi când intru-n copac... sau nu?
Deci, un şofer se plimbă printr-un oraş. Nu poate să zică din plăcere, dar decât să se-nghesuie-n tramvaie, să miroasa transpiraţia altora, să aibă grija la toate cele 10 buzunare şi să vadă cum ţăranul ascultă manele pe telefon, şi zic ţăran ca să nu zic ţigan să mă credeţi rasist că n-am folosit cuvântul cu r, prefer să stau eu prin trafic în mediul meu. Eu şi cu mine. Poate fac mai mult, poate-mi fac mai mulţi nervi, dar măcar ştiu că depinde de mine şi nu de altcineva.
Bineînţeles că lucrurile discutate aici, spuse la nervi, (care defapt nu-s nervi, aş dori să fiu nervos, să simt ceva când scriu) au mai fost spuse, le ştie toată lumea şi nu e prea cool să fie repetate dar, poate, în modul acesta se mai trezeşte careva la realitate.
Ca să continuăm. Şoferul de mai sus, care se plimbă prin oraş, se plimbă şi este uimit de cât de proşti sunt alţii. După cum spuneam, alţii sunt proşti pentru că deh, he's the best. În rândurile următoare o să iau eu frumos la pu.., defapt ca să fiu mai diplomat, o să scriu câteva rânduri despre fiecare de şoferi care mă stresează. şi defapt prin eu, vreau să zic, şoferul respectiv, şoferul de mai sus... adică nu eu, eu, ci el, şoferul, dar vorbesc la persoana I pentru că, vorbesc la persoana I. Nu este vreun top, pur şi simplu următoarele categorii de persoane, mai exact de şoferi, vor fi-nşirate-n ordinea-n care-mi vin în minte.
[pauză de câteva minute ca să bem nişte vişinată. pişoarcă de găseşti să cumperi în magazine. nu d-aia adevărată. oricum, din mahmureli o dăm în beţiveli]
Clubul Taximetriştilor - singurii zei, mai zei ca mine. Aceşti şoferi profesionişti sunt cei mai buni. Ei sunt miezul miezului. Deşi sunt pe nişte străzi populate, aceste persoane respectabile care-şi câştigă pâinea plimbând lumea dintr-un loc în altul şi, măcar jumătate din ei încercând să o prostească, conduc prin Bucureşti, poate şi prin alte oraşe, dar noi vorbim de Bucureşti, precum conducea Schumacher în Formula 1. Aceşti domni respectabili în timp ce conduc, au ocupări mult mai importante decât să semnalizeze schimbările de bandă, sau să se asigure. Dumnealor vorbesc cu, clienţii, pufăie respectuos dintr-o ţigară arătându-şi superioritatea, sau conduc cu cotul pe geam. Lăsând la o parte că ar trebuie o lege care să le permită dumnealor să schimbe banda oriunde şi oricând, din cauză că dumnealor, spre deosebire de ceilalţi muritori de rând îşi câştigă pâinea conducând, ar mai trebui să existe şi nişte străzi dedicate dumnealor, care să fie speciale pentru taximetrişti şi interzise celorlalţi conducători. Eu, personal, îmi scot pălăria în faţa dumnealor. De fiecare dată când am apelat la acest mijloc de transport am fost tratat cu respect. Ba, am fost luat cu-ntrebări banale, legate de experienţele mele sexuale din seara respectivă, ba mi s-a pufăit în gură fum fără să mi se ceară voie, bah s-a-nceput discursul de superioritate al taximetriştilor în faţa celorlalţi conducători. Acum aş spune că nu toţi sunt la fel, dar ţinând cont că toţii românii fură n-are rost să vorbim de excepţii.
Zeii Şoselelor - am ales acest termen deoarece chiar nu ştiu cum să-i numesc. Aceşti zei ai şoselelor sunt acele persoane care au învăţat să conducă de la taximetrişti. Credeam că sunt singurul copilaş frustrat că ţăranii din trafic nu semnalizează. Am observat că mai multă lume-mi împărtăşeşte opinia şi când am văzut şi o referire la acest lucru într-un film recent văzut am fost plin de fericire. Zeii ăştia ai şoselelor, sunt nişte şoferi care-şi ridicau carnetul în timp ce prietenii se-ntrebau cum de au trecut examenul. Aceşti zei nu contează, ce maşini conduc, pur şi simplu sunt zei. La fel ca taximetriştii schimbă banda fără să semnalizeze, pentru că e greu să mişti mâna 10 mm înainte să tragi de volan. Aceşti zei sunt şi mafioţi înăscuţi, băieţaşi de cartier unşi cu toate alifiile pe care, dacă-i superi vin lângă la tine la stop, coboară geamul electric şi cu razele luminiţelor de pe bord ce se reflectă-n ochelarii de soare purtaţi noaptea încep să te ia cu limbaj de leetişti ce sunt, limbaj ce nu acordă subiectul cu predicatul. Zeii ăştia, se bagă-n faţă la stop, pe banda a patra când defapt sunt 3, dar uită să accelereze când e verde şi-ntârzie traficul, se bag în intersecţile blocate că au verde şi aia contează, îi claxonează pe ăia care observă că a-nainta un metru chiar n-are rost, că pe loc tot stai, schimbă trei benzi, fără se semnalizeze, în coloană la 50 de m de intersecţie pentru că şi-au adus aminte că trebuie să facă stânga, scot capul pe geam dacă n-ai oprit să-i laşi să treacă când s-au băgat pe banda ta fără se semnalizeze, şi-n principiu, au o fufă lângă ei, o fufă care să-i arate cât de macho sunt ei la volan. Aceeaşi zei care, dacă văd o tipă la volan, aia poa' să meargă cât de prost vrea, că domnii sunt gentilmoni, deschid geamul şi o ajută. Domnilor, cu respect, vă salut.
Clubul Loganiştilor - să nu mă-nţeleagă nimeni greşit. N-am nimic cu cei care au Logan. Renaultul e Renault şi Renaulutul e Renault nu e Dacie. Dacia a fost, acum e Renault, şi nu orice fel de Renault, e Logan. Lăsând la o parte că dispreţuiesc numele, mai exact modul în care a fost folosit, trec peste asta şi zic că Patrioţii ţării trebuie respectaţi, iar ei nu trebuie să respecte pe alţii. Nu zic că citez pe cineva, dar ceva asemănător a zis de dumnealor. Aceşti loganişti sunt şi ei zei ai şoselelor în devenire. Majoritatea au trecut la Logan de la o maşinuţă cu, carburator şi acum se cred în filme ca The Fast and The Furious sau jocuri gen Need For Speed Underground când aud că maşina lor are injecţie pe benzină. Se pun ei frumos şi flashuiesc, şi taie linia continuă, că nu le convine că tu mergi cu 70 prin oraş şi ei vor cu 100. Ambalează motoarele pe la stopuri şi-şi tunează estetic maşina. I-aş numi, nişte pokemoni ai carosabilului însă ajungem şi la acest grup, loganiştii fac spume când au câte o maşină-n faţă, indiferent de viteza pe care o are aceeaşi. Loganiştii trebuie să fie primii. Domnilor, vă salut, cum am salutat şi cele două grupuri de mai sus.
Clubul Băieţaşilor de Bani Gata - aici mă refer la tineretul cu BeMeWuri, Merţanuri, sau mai ştiu eu ce maşinuţă aparte care şi-au cumpărat sau nu maşina. Mă refer la puliflicii ăia, care stau cu geamul jos pe la stop şi aruncă replici acide celorlalţi participanţi la trafic. Vezi băh ce maşină am? Mă refer la ăia care şi-au luat BMW chel şi-n leasing pentru că e cool să ai BMW. E cool să ai orice maşină d-asta şi e uncool să ai alta.
Clubul Maşinilor "Clasice" - În acest grup intră cei cu maşini de acum 20 de ani, care-n loc de ţeavă de eşapement au un dispozitiv care să-i facă pierduţi într-o perdea de fum şi care, au aceste maşini, ca să nu le numesc vechituri pentru că, aşa au văzut ei că e cool, prin filmele menţionate de mai sus. Probabil că fiind teribil de excitaţi de faptul că e cool să ai maşini de acum 10 - 20 de ani, au uitat să observe, că prin mai sus numitele filme, acestea sunt îngrijite. Nu au dispozitive care să facă perdea de fum, nu au motoare ce se opresc la stop şi nu mai pornesc, nu au frâne care să nu acţioneze tot timpul, sau nu uită să-şi spele maşina
Clubul SUVurilor - Grupul 4x4, Grupul Ălora care au Penisul Mic şi vor Maşină Mare deşi M-au Cum să se Mişte cu Ea prin Trafic, grupul ălora care-s mai presus ca alţii, deoarece înălţimea maşinii lor este mai mare. N-am înţeles de ce-ţi iei maşină d-asta. Bine, eu nu-nţeleg multe lucruri. Nu-nţeleg de ce-ţi iei SUV japonez şi nu-nţeleg de ce pm ţi-ai luat SUV dacă la gropi încetineşti până la 10 km pe oră. Dar ăsta sunt eu, nu-nţeleg multe. SUViştii sunt zei pe autostradă, 200, 200+ se duc băieţii şi te flashuiesc de nu te vezi dacă depăşeşti şi tu pe banda a doua. Se duc, se duuc, şi sunt duuuuuuuuuuuuuşi. Nu contează că stabilitatea maşinilor alea nu e la fel ca cea a uneia mai joase. Ei se duc. Şi duşi sunt. Le parchează cum îi taie capul pentru că le e uşor să urce pe bordură, taie benzile la fel ca taximetriştii că dacă intri-n ei, tu te strici mai rău şi... well, au SUVuri. Aia contează. Salutări, domnilor!
Clubul Maneliştilor - sau Clubul Pokemonilor după cum am spus mai sus. În clubul ăsta intră toţi cei care au Mercedes înainte de 80, sunt umflaţi cu pompa dar poartă haine strâmte de le iese burta-n evidenţă pe sub volan şi pe care atârnă vreun lanţ, circulă cu geamul jos şi cu manele la maxim şi poartă ochelari de soare, indiferent de ora zilei... sau a nopţii. Aceşti şmekeraşi care umblă cu katane şi bâte la vedere sunt echivalentul italienilor de prin New Jersey protretizaţi în seriale ca Sopranos sau în filme ca 25th Hour. Băieţei fără cap, care au făcut rost de maşină, ciordind-o din Germania, mâncaţe-aş, coboară la stop şi-ţi dau în parbriz dacă te uiţi urât la ei, sau dacă ai avut tupeu să schimbi banda şi să te pui pe a lor. Domnilor, salutări şi dumneavoastră.
Clubul Fetelor care Consumă Apă Plată cu Lămâie - trebuia să mă iau şi de domnişoare. Am dreptate sau nu? Am dreptate, normal că am. De ce mă iau de ele? Păi ele nu sunt atât de multe ca masculii-n trafic, şi majoritatea pe care le vezi merg prost. Taie şi ele benzile fără se semnalizeze, ca să arate că-s egale bărbaţilor, se găsesc să uite să plece de la stop, se panichează şi când le claxonezi nu se mai mişcă din loc sau sunt prea ocupate să se privească în oglindă. Aflându-se-n trafic sau staţionând, un mare pericol sunt... defapt sunteţi domnişoarelor. De la maşinuţele alea mici şi drăguţe pe care le aveţi până la statul în turnul de SUV dumneavoastră-n anumite circumstanţe, mai bine aţi sta acasă.
Ar trebui să zic şi de personajele pozitive?
În final, vreau să vă spun, că eu salut folosindu-mă de formula. Mă, ce PULA MEA?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu