Coffee and Cigarettes

Titlul, suge. Ştiu şi eu asta. Adică sucks sau sux cum doriţi. Îmi lipseşte inspiraţia. De ce? Este destul de simplu. N-am mai băut nimic de duminică, iar prin băut mă refer la băut alcool. De fiecare dată când vreau să scriu ceva, bag puţin în sânge, aş spune, bag cu cap, însă defapt, bag până mă satur. De data asta, nu. Ţinând cont că au trecut 7 zile, ar trebui să mă ridic, să-mi spun numele şi să zic cât de mândru-s de faptul că n-am mai băut alcool de 7 zile, însă adevărul e altul. Adevărul e, că dacă nu bei alcool trebuie să-ţi găseşti o ocupaţie, o ocupaţie alta decât a mânca, şi-aici intervine problema. Nu bei alcool, iar dacă toată ziua n-ai făcut nimic, în aşa fel încât seara să te simţi obosit, la lăsarea întunericului începi să te frămânţi şi să realizezi cât de bine ar fi fost dacă ai fi dat un păhărel două peste cap, sau dacă, ai fi făcut altceva decât să te holbezi în monitor toată ziua. Te gândeşti că poate ieşi puţin la o plimbare, însă îţi e prea lene, aşa că aştepţi să tragă lumea de tine ca să participi la alte activităţi. Tras e mult spus, pentru că-n starea-n care eşti, orice propunere este binevenită, şi ideea că te mai socializezi niţel te bucură, însă nu despre mine şi alcool era vorba, era vorba de titlu, începusem să vorbesc de titlu. Ce aş putea să mai zic eu de titlu? Păi aparţine unui film şi... şi cam atât. Nu are decât, într-o mică parte legătură cu textul, însă am învăţat de la presa (care este mai mult de scandal) din România că acest lucru nu contează şi este chiar încurajat.
Sâmbătă seara... din nou, din nou dorinţa de a nu face ce ai făcut toată săptămâna, adică de a sta-n casă, sau de a te duce pe patinoar, sau de a face ce faci de obicei în timpul săptămânii. Sâmbătă... ce zi... am ajuns să-mi doresc să sar peste weekend şi să ajung direct în timpul săptămânii. Anul trecut "trăiam" pentru weekenduri, gândul că acestea vin mă facea să fiu mai relaxat în cele 5 zile de muncă, însă acum, nu, acum gândul că vine weekendul nu mă-ncântă deoarece mă gândesc, că iar vin două nopţi în care ar trebui să fac altceva decât a sta în casă. Dornic să mă supun acestei reguli am reuşit să ies. Am ieşit din casă, şi din mila bunului Dumnezeu, nu am mai ajuns printr-un club cu bubuituri. N-am ajuns acolo, pentru că nici nu vroiam, aşa că dacă invitaţia nu era acompaniată de sex oral, în club nu m-aş fi dus nici mort. Biliard. E sâmbătă seara, e Bucureşti şi e biliard. Îţi găseşti partener de bilă, deoarece dacă te-ai duce şi te-ai juca singur, s-ar uita toţi cu nişte ochi la tine de parcă l-ar fi văzut pe Bigfoot, şi-ţi storci creierii unde să te duci. Găseşti câteva locaţii, te sui în maşină şi iată că-ncepe aventura.
Ajungi în IDM Club, unde te duci, iei bon de ordine şi observi că pe el scrie 466 iar bonul care "se serveşte" este 215. Te uiţi la bon, te uiţi la display, iar la bon şi iar la display şi-ţi zici, măh ce pula mea? (ştiu ce o să ziceţi. O să ziceţi băh prostule, dar de ce n-ai făcut bă rezervare? păi rezervare n-am făcut, din cauza faptului că nu am card de membru IDM Club. De ce n-am card de membru? Pentru că de obicei nu dau pe-acolo şi chit că aş fi avut card, rezervarea ar fi trebuit să o fac până în ora două. În concluzie, FUCK THAT) Pleci din IDM Club şi zici că te duci în Texas. Texas este "adânc în regie".
Ca să ajungi în Texas, trebuie să plăteşti 2 Ron la intrarea-n "Regie" şi să petreci următoarele 60 de minute pentru a găsi un loc de parcare. (ştiu, îmi veţi spune, băh, de ce n-ai parcat-o afară? - răspunsul este pe cât de simplu pe cât de evident. Nici pe-afară nu era loc) Te plimbi tu pe nişte aleiuţe înghesuite şi găseşti un loc şi mai înghesuit. Fericit te dai jos din maşină când apare ţiganu' să-ţi zică că băh mâncaţi-aş frate, dar nu puteai să o parchezi tu aşa să mai laşi loc de una? te uiţi la el cu dispreţ, îţi vine să-l iei şi să-i pui capu-n portieră, te uiţi la maşină, te uiţi la el, încerci să nu-l iei cu pula, îi zici respectuos două, te sui în maşină şi cauţi alt loc de parcare. Te mai învârţi tu vreo 30 de minute, mai vezi câteva specimene dintr-astea, le priveşti cu dispreţ, te abţii să nu deschizi geamul şi să le scuipi între ochii, care sunt poarte către sufletul binevoitor al acestora şi treci mai departe. Găseşti loc. Parchezi maşina. Te uiţi ca nu cumva să te ia vreun asemenea jeg uman în colimator şi pleci în speranţa că nu vei găsi maşina zgâriată. În drumul tău, dai de aceleaşi jeguri umane care-ncearcă să se tocmească cu săracii şoferi. Deşi la 2 paşi este secţia de poliţie şi deşi patrulele se plimbă de zor, aceste creaturi ale nopţii, aceşti bizinis meni respectabili îşi desfăşoară activităţile în pace, nedaranjaţi de lege. Tu-ţi iei amendă dacă sui maşina juma' pe trotuar, dar domnii, primesc o bătaie pe umăr şi un zâmbet larg. Îşi fac treaba. Dumenezeu să-i ajute. Păi acum să mă scuzaţi că-s rasist doamnelor şi domnilor, dar uite cum îmi bag eu respectuos PULA în jegurile astea umane. O să ziceţi că nu toţi sunt ţigani, şi aveţi dreptate, însă-n seara asta eu îmi bag pula în EI, pentru că numa' domni de etnie d-asta am găsit. Vedeve-aş arşi pe rug nenorociţilor! asta pentru că nu pot să vă iau eu personal la pumni şi să simt cum se mulează carnea voastră pe pumnii mei şi cum aceştia devin de un roşu superb. Citând un cântecel foarte drăguţ, I HOPE YOU DIE! iar această dedicaţie este transmisă şi puradeilor care trăgeau din pungă-n aceeaşi zonă, lângă aceeaşi secţie de poliţie.
Ajungi în club, iei bonul de ordine, te uiţi la el, vezi că scrie 90, te uiţi la display, vezi că scrie 30. Stai... şi dintr-o dată izbucneşti! FUCK! izbucneşti în interior. Nu faci o scenă, nu te exteriorizezi. Vrei să pari normal. Ai de aşteptat 70 de numere, într-o cameră prost aerisită, cu muzică ce bubuie şi cu fum de ţigară cât cuprinde. Trec 30 de minute, trec 60 de minute, realizezi că-ncepe să-ţi fie frig, preferi să-ţi fie frig şi să stai la uşa de la intrare decât să stai în fumul ăla de ţigară. O fi frig, dar parcă, în adâncul sufletului speri că n-o să ţi se-mpută hainele. Speri că nu vei duhni a ţigară. Bineînţeles că deşi speri, ştii că lucrurile vor sta altfel. Stai şi aştepţi. Aştepţi sâmbătă seara să joci biliard şi nu ai unde. Nu vrei să bei şi să conduci, nu vrei să fumezi sau să prizezi, nu vrei să te duci prin cluburi unde ţi se oferă ectasy-n toalete, vrei să joci biliard şi nu ai unde. Aştepţi de trei ore şi te-ntrebi cu ce ai greşit. Te-ntrebi ce trebuie să faci ca să te distrezi sâmbătă seara. Asta e, întrebările au luat sfârşit, rândul ţi-a venit. Eşti fericit, ridici bilele şi te duci la masă. Mese-nghesuite, muzică prea tare pentru un club care se doreşte a fi mai mult bar , pentru un local care are mese de biliard, bowling sau ping-pong, şi fum de ţigară. Fum de ţigară în exces. Realizezi cât de frumoasă e viaţa, când auzi diverşi cunoscuţi cum s-au apucat de fumat din simplul motiv că fumatul pasiv este mai periculos decât cel activ. Ţinând cont de faptul că opţiunea de zone pentru frumători şi zone pentru nefumători , cel puţin la noi în ţară este aproape cu zero, zonele pentru nefumători, ori neexistând ori fiind extrem de mici, pot să zic, cu mâna pe inimă, şi cu vestea anti-glonţ pe mine că interzicerea fumatului în localuri m-ar face să sar în sus de bucurie.
Oricum, nu mai contează. Obosit te-apuci să dai la nimereală-n nişte bile. Dai prost, dai strâmb, dai pe lângă, te amuzi. Pentru două ore de amuzament prostesc, ai stat în frig, ai consumat gazul, te-ai abţinut de la acte de violenţă ce pot fi considerate hate crimes, ai inhalat fum şi... şi ai aşteptat 3 ore. Realizezi că... viaţa e frumoasă, aproape perfectă. Atât de perfectă că atunci când ajungi acasă şi speri să-nlături mirosul de fum, ai o mică speranţă, o speranţă care te face să crezi că va curge apa caldă. Apa caldă curge, însă este rece, atât de rece de ai zice că ai dat drumul la robinetul de apă rece. Asta e, cu apă rece, în speranţa că eşti destul de puternic pentru a evita o pneumonie încerci să scoţi mirosul de ţigară din corp şi păr... ce pot să zic. Viaţa e frumoasă! sau poate că ar trebui să zic I hope you die!

Hard Rock Cafe Bucharest

Aş spune că titlul este destul de sugestiv, dar ţinând cont că "localul" în sine, era pe jumătate gol când am ajuns în el tind să cred că mai mulţi de jumătate din cei care vor citi titlul se vor scărpina în cap.

Hard Rock Cafe este mai mult decât un local mai mult decât o cafenea mai mult decât un club. Hard Rock Cafe este un brand recunoscut pe plan mondial. Nu este bodega-n care intri şi simţi miros de mucegai, înaintezi şi vezi cum liceeni de 15 ani stau îmbrăcaţi în negru şi-şi aşteaptă berea de 4 lei, fie ea Stejar, fie ea Ursus, după care se aşează la o masă lipicioasă şi-ncep să-şi schimbe saliva, luând pauză pentru a mai cumpăra un lichid ce-i face să ameţească. Hard Rock Cafe, nu este cafeneaua, unde se uită lumea urât la tine dacă nu eşti îmbrăcat cu sclipici, sau te servesc cu scârbă dacă nu pari că vei lăsa un bacşiş gras, sau dacă nu comanzi de 100 de Ron, Hard Rock Cafe, nu este clubul unde dai de namile, ce-şi revarsă burta printr-un tricou strâmt şi un pantalon ce are talia undeva-n zona penisului, în timp ce lângă ei stă o blondă care ştie bine de ce stă lângă ei, nu e nici clubul ăla, unde dai de haine multicolore, mai ceva decât curcubeul, şi de nişte tunsori făcute cu placa, în Hard Rock Cafe n-o să auzi bubuituri ce se repetă 10 minute, pe care să dai din cap într-un mod robotic. NU!

În Hard Rock Cafe, când intri, cineva te-ntâmpină şi te-ntreabă cum îţi poate fi de ajutor. Acel cineva n-are nici faţă de puşcăriaş şi n-are nici muşchi, acel cineva nu-ţi cere bani ca să-naintezi şi tot acel cineva te-ntreabă dacă poate să-ţi ducă haina la garderobă, garderobă, unde nimeni nu se aşteaptă să dai 5 ron ca să te trezeşti cu buzunarele intacte. După ce-ţi laşi haina, asta dacă doreşti, nu eşti obligat nici să iei loc, nici să intri-n shop. Eşti obligat să faci ce vrei. Dacă intri-n shop te uiţi şi ieşi, nu o să-ţi arunce nimeni vreo privire urâtă, iar, dacă stai să te aşezi la vreo masă, n-o să te oblige nimeni să faci consumaţie. Hard Rock Cafe, are personal ce poartă aceeaşi uniformă, ce ştiu ce-nseamnă bunele maniere şi după care nu trebuie să alergi dacă doreşti să pui vreo întrebare. Hard Rock Cafe, este acel loc, unde te duci, numai dacă ai un minim de cultură când vine vorba de muzica adevărată. Muzica asta adevărată, nu sunt acele bubuituri pe care te mişti cu stil dacă ai combinat o pastilă de ectasy cu jumătate de sticlă de Jack Daniels, muzica adevărată, e aia, care spunea ceva. E aia, care pe lângă instrumentală avea şi nişte versuri, avea chiar mesaje, e aceea muzică care, pentru unii era un mod de a se lupta cu puterea, nu de a prostii masele. În Hard Rock Cafe, găseşti muzică bună şi nimic mai mult, însă, dacă tu nu ştii să te mişti decât pe muzica din Maxx sau Krystal, mai bine stai departe, că nu ai avea cum să apreciezi un asemenea loc. Hard Rock Cafe nu este un simplul "local", este LOCALUL! Aici termeni ca stil şi substanţă se află-ntr-o balanţă perfectă.

Hard Rock Cafe este Hard Rock Cafe. Te poţi duce la bar, să stai la o tacla alături de un pahar de alcool rafinat în timp ce asculţi concerte live în fundal, sau poţi să le vezi şi respectiv auzi, înregistrate cu ajutorul zecilor de televizoare ce se găsesc în local. După o mică conversaţie, dacă simţi nevoia să te culturalizezi, începi să te plimbi şi să te uiţi la instrumentele şi costumele expuse în acest locaş. Vezi instrumentul chitaristului de la Motley Crue, cu autograful acestuia, vezi costumele lui Rod Stewart sau Elton John, sau vezi chitara cu autograf a lui John Lennon. Făcând turul localului, mai poţi observa discuri de aur sau platină, primite de diverşi artişti pentru vânzările de albume. Dacă eşti obosit şi simţi nevoia să stai jos sau să mănânci ceva te poţi aşeza ori într-un counter (adică o masă-nconjurată de o canapea din trei părţi) ori pe nişte scaune de bar ce sunt puse în jurul unei mese înalte, sau de ce nu, te poţi întoarce la bar.

Dacă decizi să comanzi ceva de mâncare Hard Rock Cafe, îţi oferă o diversitate de preparate culinare, preparate specifice, bucătăriei americane şi nu numai. Dacă doriţi să mâncaţi ceva care să aibă legătură cu Hard Rock Cafe, puteţi să comandaţi Legendary Burger, (ce poate fi văzut în imaginea de mai jos; calitatea imaginii nu este de invidiat, însă data viitoare, vom merge cu aparatele digitale după noi) sandwichul definitoriu pentru Hard Rock Cafe. Ţinând cont că înainte să-l comandaţi veţi vedea că acesta costă de 32 de Ron s-ar putea să vă gândiţi că decât să plătiţi banii ăia, mai bine vă duceţi la McDonalds şi pentru 10% din sumă, cumpăraţi un Hamburger acolo. Aici intervin din nou, cei doi termeni de mai sus, stil şi substanţă. Este lesne de-nţeles că este de-a dreptul strigător la cer să dai pe un sandwich o asemenea sumă de bani, însă dacă stai bine şi te gândeşti, la Hard Rock Cafe nu te duci să mănânci zilnic, Hard Rock Cafe nu este un fastfood care-ţi dă mâncare înfăşurată în hârtie sau într-o cutie de carton, Hard Rock Cafe este Hard Rock Cafe, iar în momentul în care vei primi comanda vei observa acest lucru. Sandwichul acesta, pe care-l vom numi Hamburger de-acum înainte, are dimensiuni considerabile, şi pe lângă acest aspect, el vine cu nişte Cartofi Pai ce nu se compară cu cei luaţi de la Fast Foodurile Bucureştene, sau cu cei făcuţi acasă. Pe lângă aceasta, poţi cere Ketchup, ketchup ce nu vine la pliculeţe de plastic, ketchup ce nu costă suplimentar, ketchup ce vine-ntr-o sticlă, ketchup ce nu este Tomi sau mai ştiu eu ce produs naţional. Vedeţi voi, hamburgerul de la Hard Rock Cafe, nu-l găseşti nici în reclame, nu-l găseşti nici în filme, Big Kahuna Burger e mic copil pe lângă Legendary Burger, dimensiunile celui din urmă fiind cu adevărat impresionabile. Poate unii doriţi să spălaţi gustul magnific lăsat de bucata groasă de carne de vită cu bere, poate alţii cu suc, personal, am ales un Cocktail Fără Alcool. O combinaţie de portocale, cu zmeură cu lapte, şi nu numai, ceea ce face din această băutură un Smoochie (ce poate fi văzut în imaginea de mai jos; calitatea imaginii nu este de invidiat, însă data viitoare, vom merge cu aparatele digitale după noi) adevărat. Nu este shakeul de căpşuni de la McDonalds, este cu totul altceva, o comparaţie cu acesta fiind pur şi simplu stupidă. Această combinaţie, ceea ce vine-ntr-un pahar de 500 de ml, şi care, la rândul ei, puteţi spune că are un preţ exagerat, de 18 Lei, este aparte şi merită încercată. Ţinând cont, că pentru două produse, am consumat 50 Ron, aţi putea spune că nu sunt întreg la minte, însă decât să mă duc de 5 ori la McDonalds sau KFC, prefer să mă duc odată la Hard Rock Cafe pentru a avea parte de o experienţă de neuitat, pe care o poţi împărtăşi cu alţii folosindu-te de Shopul ce îl găseşti în locaţie. Shop, ce, bineînţeles are preţuri "europene". Ţinând cont de faptul că un articol de îmbrăcămite ce poartă numele brandului, costă undeva între 60 şi 150 de Ron, sau că un pahar în diverse dimensiuni costă undeva între 20 şi 50 de Ron, poţi să faci efortul, ca pentru ce-i dragi, să iei o amintire. Dacă nu te ţine inima să dai banii pe aşa ceva sunt întotdeauna brelocurile care şi ele, cel mai probabil costă undeva-n jurul a 10 Ron.

Pentru mine, Hard Rock Cafe din Bucureşti, este o experienţă de neuitat, este într-un fel, îndeplinirea viselor mele. Este locul în care mă simt bine, locul în care îmi place muzica, locul în care îmi plac oamenii ce mă-ncojoară, Hard Rock Cafe are o ambienţă extraordinară şi singurul lucru care mă deprimă este faptul că deschiderea lui nu a fost fastuasă. Nu a fost o campanie publicitară care să scoată-n evidenţă această "minune", nu au fost chemate personalităţi cunoscute din mass media şi muzică pentru a ajuta la promovarea acestui brand în România, sau poate, li s-a cerut ajutorul dar a fost refuzat. Ceea ce doresc să spun este un singur lucru. Sper ca acest local să aibă o viaţă lungă în România, pentru că, este ceva cu adevărat diferit.

Mai multe detalii se pot găsii pe pagina oficială însă, pentru a găsi locaţia nu trebuie decât să vă duceţi în Parcul Herăstrău, la intrarea cu jucăriile. Acolo unde este Caractiţa, unde este Montange Rousseul, acolo unde sunt Maşinuţele care se ciocnesc. La intrarea, de pe bulevardul Kiseleff, veţi găsi Hard Rock Cafe, mai exact, la intrarea-n Herăstrău de lângă Casa Presei Libere.

Destination Unknown

Mă folosesc de titlul acestui cântec, cunoscut de majoritatea dintre voi, mai exact al cărui videoclip vi-l amintiţi majoritatea dintre voi, da, da, e videoclipul cu tipele alea-mbrăcate sumar care cântă la diverse instrumente şi care ne fac să ne uităm şi să ne uităm şi să ne uităm la el, pentru a ajunge la subiectul, dacă-l pot numi aşa, abordat astăzi.
Ne re-ntoarcem puţin la melodia mai sus menţionată şi realizăm că-n videoclip, sunt doar tipe. Faptul că sunt doar tipe şi nimic altceva, mai exact tipe cu instrumente muzicale şi nimic altceva nu ne făcea altceva decât să ne ducă cu gândul la faptul că trebuie să curăţăm saliva ce ne-a curs în faţă. Ţinând cont că un asemenea videoclip la o asemenea melodie nu prea stă analizat, am trecut mai departe, ne-am pus melodia pe iPoduri şi ne-am continuat viaţa, până-ntr-un moment când visele ne-au fost spulberate de un episod dintr-un serial, în care, melodia mai sus menţionată, era cântată la o paradă gay. Spun că "ne-au fost spulberate visele", deoarece majoritatea, aveţi piticuţi pe creier, şi din cauză că această melodie, este recunoscută în comunitatea gayilor, înseamnă că, IT SUCKS! eu vă urez succes în continuare şi vă reamintesc că I Will Survive şi YMCA still kick ass!

După aceste vorbe de duh, putem să intrăm în subiect. Sâmbătă seara, şi din moment ce ne doare când sâmbătă seara stăm în casă, am zis să fac ceva şi să schimb lucrul acesta aşa că am zis că găsesc pe cineva şi mă duc la o băută. Am fost destul de directă. Băută?! Anyone?! şi mi-am găsit cu cine să beau. Zis şi făcut, e Sâmbătă, e 22:00, ne suim într-un taxi şi ne ducem până la Universitate să verificăm clubul Center , mediatizat în Mass Media, mai ales de postul-radio, Kiss FM, club ce, este pentru studenţi. Ajungem în locaţie în jurul orei 22:30 şi clubul era pustiu, atât de pustiu că puteai să intri fără să plăteşti intrarea, atât de pustiu că după ce am intrat, am ieşit şi ne-am zis că mergem prin vreun băruleţ pentru a bea ceva până se-ncing lucrurile.
Plimbându-ne pe străzi, ducându-ne-nspre Romană, am ajuns la Planter's. Planter's este un club situat undeva, pe lângă Romană, unde intrarea este liberă, iar localul îmbină foarte frumos atmosfera de club cu cea a unui pub. La Planter's ne-am pus la băut nişte beri. Două beri de căciulă, de 33 din păcate, fără alune, deoarece, nu aveau aşa ceva. Am stat noi ce-am stat, s-a făcut vreo 23:30 şi ne-am zis că ne ridicăm să vedem ce mai găsim.
Ne-ntoarcem pe acelaşi drum şi ne oprim din nou în Center. De data aceasta muzica se auzea de-afară iar la intrare trebuia plătită o taxă. Odată plătită, ne trezim pe mână cu o ştampilă de 6 pe 2 aka cea mai mare ştampilă văzută de mine. Intraţi, observăm mai multe televizoare şi câteva proiectoare. Toate arătau acelaşi lucru. Arătau PRO TVul. Fericiţi nevoie mare că vedem Lord of the Rings întrerupt de reclame, ne-nvârtim prin club, observăm că există o porţiune de nefumători extrem de mică, observă că jumătate din mese sunt goale, şi dăm spre ieşire.
Ajunşi în frig ne hotărâm să mergem în Tan Tan. Din ce auzisem eu, pe-aici umblă minorele şi cine nu doreşte să se-ncurce cu some jailbait material. Serios acum? Cine nu? După o anumită vârstă ni se cam duce de MILFs şi realizăm că defapt, vrem carne proaspătă. (defapt realizăm că-ntotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea, iar dacă acel ceva, are presărat şi o-ncălcare a legii, sigur ne dorim asta) La picior luăm Bucureştiul şi ne-ndreptăm spre Tan Tan. Pe la 12:30 ajungem; intrăm şi spre uimirea noastră, nu numai că nu vedem minore, îsnă nu prea vedem lume. La fel ca precedentul club şi acesta este pe jumătate gol. Stăm şi ne-ntrebăm ce se-ntâmplă mai exact. Chiar a migrat toată lumea-nspre munte? Toată lumea se dă cu schiurlie şi cu placa la munte? (sau cu punga, cum vedem la televizor) De ce e aşa gol? Nu ştim, aşa că ne hotărăm să ieşim şi să ne-ntoarcem în Center, iar, worst case scenario ne ducem în Regie.
Ajungem înapoi în Center, şi primul lucru pe care-l realizăm e că, lumea a mai venit. Nu e la fel de plin pe cât ne aşteptam dar, asta e, aşa că fericiţi comandăm o bere. Ţinând cont că era "club pentru studenţi" mă aşteptam că pe lângă selecţia diversificată, să fie şi nişte preţuri rezonabile. Surpriză, singura bere pe care o aveau era, Corona Extra, Salitos, şi încă o bere al cărui nume nu l-am reţinut. Forţat de-mprejurări, comand o Corona, iubirea mea din copilărie. Surprins am fost atunci când am aflat că pentru acei 0.33 de l de bere mexicană, pentru care a trebuit să specific că nu vreau lămâie, am plătit 17 Ron. Surprize surprize, parcă studenţii, prin definiţie erau fără bani. Cum să plătească 17 Ron pe o bere. Că berea aceea al cărui nume nu mi-l amintesc costa 10 Ron nu prea mă-ncântă prea mult, ţinând cont de selecţia oferită, calitatea clubului still sucks. Poate că-n timpul săptămânii e altfel, poate că nu, clubul era chiar de recomandat, dar ţinând cont de faptul că la bere selecţia era care era, mă-ntreb cum era şi la celelalte băuturi. Nu mai contează, contează că bonul de la intrare are o anumită valoare pe care o poţi folosi pentru a cumpăra băutură. N-am încercat, aşa că nu ştiu exact ce valoarea avea. Ceea ce am făcut a fost să ies.
Ieşiţi şi căutând taxi, ne-ntrebam unde să mergem în Regie, aşa că ne-am zis hai în Bavaria, nu înainte de a deschide uşa-n Posh. Deşi era undeva la 01:30, clubul era pustiu, muzica nici nu se auzea. Ciudat. Am ieşit şi intrat în Bavaria. Parcă, parcă simţeam că suntem într-un club, lumea era multă, se călca-n picioare iar djul strica melodiile. După ce am făcut un tur al clubului pentru a observa ce şi cum şi după ce ne-am folosit de bonul de la intrarea pentru a bea, ceea ce în opinia mea, ori a fost o gură de tequila ori o gură de triplu-sec, ne-am hotărât că decât să ne călcăm în picioare şi să n-avem unde sta, mi bine ieşim şi explorăm, Regia mai bine.
Prin frig şi noroi ne-am dus înspre Maxx şi Dumars mai nou cuonscut sub numele de Dumars Light. Ţinând cont că de Maxx mi s-a cam acrit am sugerat să ne-ndreptăm spre Dumars. Ajunşi acolo n-am făcut altceva decât să deschidem uşa şi să ne hotărăm că decât să ne complicăm atât mai bine mergem la o bilă. Şi-aşa era ora 2, şi clubul ori era prea gol ori era prea plin. Chiar nu se merita.
Am ieşit, am mers 10 paşi şi am intrat în Texas. În Texas era cum e-n Texas în fiecare sâmbătă seara. Lume multă, mese de biliard ocupate, şi undeva la 50 de numere de aşteptat. Neavând chef să facem, diverse jonglerii am zis că decât să aşteptăm atât mai bine mergem în IDM, aşa că am ieşit din Texas, am căutat o podişcă, am traversat Dâmboviţa, am intrat în IDM, am luat bilet pentru biliard, şi surprize surprize. Numărul nostru era cu vreo 150 mai mare decât numărul "servit". Ne-am uitat unul la altul şi-am zis că nu mai merită să alergăm atât. E 02:30, e târziu, stăm la o masă, mai bem nişte bere şi poate ne vine rândul. Ne-am aşezat şi-n timp ce ne holbam la ştirile PRO TV, am observat că numerele trec mai repede decât ne aşteptam. (notă către sine: data viitoare când te duci în IDM, ia un "pătrăţel alb de hârtie", pe care să scrii numărul ce urmează să fie servit, pentru a-l înmâna do'nşoarei de la casă) Am luat masa, am băut berea, am jucat vreo oră şi ne-am decis să ne-ntoarcem spre casă.
Pe la 04:00 ne-am suit în taxi şi fiecare a ajuns pe la casele lui.

Apreciez faptul că sâmbătă seara n-am stat în casă, apreciez faptul că n-am băut singur, din nou, şi apreciez faptul că nu a trebuit să ascult mixuri de 10 minute care să mă facă să-mi bag capul în weceu şi să trag apa. O aventură frumoasă pentru o seară ce putea fi banală şi plictisitoare.

To all the people I've offended - yeah fuck you too!

For all the weed that I've smoked - yo this blunt's for you
To all the people I've offended - yeah fuck you too!
To all the friends I used to have - yo I miss my past
But the rest of you assholes can KISS MY ASS
For all the drugs that I've done - yo I'm still gon' do
To all the people I've offended - yeah fuck you too!
For everytime I reminisce - yo I miss my past
But I still don't give a fuck, y'all can KISS MY ASS!

Vă ziceţi un WTF?! mare, şi faceţi nişte ochi de parcă v-aţi lovit în zone genitale. Ştiu. Ce am făcut? Am luat versuri din Eminem şi le-am postat de pe blog. De ce? Pentru că Eminem mă ajută. De când eram gras şi prost, până acum, când nu mai sunt aşa gras şi nici atât de prost. Dacă nu era Eminem, nu ştiu ce aş fi făcut. Aş fi ascultat Paraziţii poate, sau mai rău, Copilu' Minune, cine ştie, poate că eram fan Limbi În Parc aka Linkin Park sau Limp Dick aka Limp Bizkit. Însă nu sunt. De ce? Pentru că a existat Eminem, şi a fost Internetul care m-a educat şi mi-a dat lecţii de viaţă şi că toto veni vorba de lecţii, trăiască filmele cu adolescenţi americani, cu actori de 20-25 ani în rolurile celor de 12-17.

Azi m-am dus la film. M-am dus la film, iar prin m-am dus la film specific că m-am dus la Cinema, şi prin Cinema trebuie să-nţelegeţi că Cinemaul pentru mine e Plaza Romania cum pentru mine Parcul este Herăstrău. Nu zic că celelalte nu există pentru mine zic doar că nu-mi pasă că există. Am fost la filme şi ceea ce vreau să zic n-ar legătură cu lucrul acesta, sau poate că are-ntr-o mică parte. Vă daţi voi seama. Am fost să văd National Treasure: Book of Secrets şi imediat ce-am ieşit am intrat la American Gangster. După aproximativ 6 ore de filme m-am întors acasă şi ca să arăt cât de fan sunt al filmelor americane de duzină mă-ntorc puţin în timp. Mă-ntorc în momentul în care am plecat de-acasă, am plecat cu maşina, maşină cu cauciucuri de vară, am plecat cu maşina ce avea cauciucuri de vară din parcarea necurăţată, până-n bulevardul principal. Ajuns acolo am realizat că nu pot să scot maşina pe stradă deoarece perpendicular cu ea se găsea zăpada ce a fost îndepărtată de pluguri de pe bulevard, bulevard care din 3 benzi avea una singură liberă, ce avea pe flancuri nămeţi. Fie, mă dau jos din maşină, şi urmat de norocul pe care-l am de fel, împrumut o lopată de la cineva, aşa că-mbrăcat în maron, fără geacă cu mânuşi şi ele maron m-am apucat să dau zăpada. Era o privelişte aparte, noroc că o strica Eminem cu melodia mai sus numită ce răsuna din maşina cu uşa deschisă. După ce dau zăpada, reuşesc să ies în bulivard într-un mod nfs şi mă-ndrept spre Plaza. Până-n Plaza, am mai mers a-la NFS şi pot spune că eram fericit să simt că mă dau cu maşina pe gheaţă iar pe lângă asta am observat că la mine-n cartier e cel mai de căcat dintre toate. Am ajuns acolo şi m-am dus să-mi ridic biletele.
Întrebarea pe care v-o puneţi este, cum am reuşit să plec din parcare nu? Am plecat din parcare deoarece în timpul zilei de azi am avut eu o presimţire că mă voi tira în timpul serii cu maşina aşa că am împrumutat o lopată şi am făcut curat pe lângă maşina mea, a vecinului din stânga, şi locul gol din dreapta. După cum observaţi modul meu de a povesti, şi a ţine cont de timp şi spaţiu este foarte slab, aşa că cer să-mi fie scuzată exprimarea.
Ieri ningea aşa frumos şi am filmat aşa frumos cum circulaţia nu era-ngreunată ci era pur şi simplu oprită, încât v-am scris ceva despre experienţa mea. În acelaşi timp, am sperat că după 24 de ore drumurile vor fi lună, ţinând cont că suntem capitală de ţară Europeană. Ideea e alta, din cauza zăpezii ce cădea, mai exact a fulgilor de nea ce formau straturi groase de zăpadă, pe mine mă treceau fiori. Fiori care mă trec când mă uit la filme porno. E zăpadă, e mare, ce facem noi când e zăpadă mare? Nu noi ca naţiune, noi ca persoane de sex masculin, noi ca persoane de sex masculin ne gândim că batem cu zăpadă fetele şi aducând anumite de acest lucru ajungem la subiectul pe care doream să-l discut.

SĂPUNEALA

Am scris mare, SĂPUNEALĂ pentru că din câte am înţeles de la persoanele de sex feminin acesta este termenul corect. Dacă-i zici unei fete că doreşti să o freci, dumneai se va gândi la lucruri necurate, Doamne Fereşte! În loc să se gândească la lucruri nevinovate ea se va gândi la SEX. DOAMNE FEREŞTE!!! Obscen. (ştiu, şi eu sunt şocat) Cine vine la mine şi-mi zice că nu se-ntâmplă aşa ceva primeşte o palmă peste cap pentru că am păţit-o eu. Am adus aminte de frecat şi mi s-a spus că-s nesimţit şi că nu e treaba mea. Well, am învăţat.
Ţinând cont de paragraful de mai sus ne gândim ce semnifică mai exact SĂPUNIREA pentru cele două sexe. Nu ştiu exact ce reprezintă pentru sexul feminin, (mai devreme când a trebuit să scriu masculin am scris feminin şi-acum în loc de feminin scriam masculin. Trăiască backspaceul) dar pentru noi, masculii reprezintă un fel de substituit de sex. Serios. Adică stăm şi reflectăm asupra faptului că o revistă de femei a afirmat că bărbaţii se gândesc de nu ştiu câte ori pe minut la sex, luăm acest studiu şi-l comparăm cu acel studiu care nu ştiu încă dacă s-a făcut, care ne spune că-n timp ce ninge bărbaţii se gândesc să săpunească fete de nu ştiu câte ori pe minut. Ţinând cont de faptul că balanţa este-nclinată putem doar să realizăm că pentru bărbaţi (bine, bine, zic băieţi, pentru că ştiu că bărbaţii adevăraţi nu se gândesc la asta) văd prin săpuneală un fel de substituit pentru sex. Putem să luăm săpunirea-n sine. Ce reprezintă săpunirea?
Săpunirea reprezintă acea acţiune, prin care un băiat, ia o fată şi o bagă-n zăpadă. Gentil, violent, contează că o bagă-n zăpadă. Facem o pauză şi ne gândim cum este şi sexul. Nu-i aşa că vedeţi şi voi legătura? Pe lângă faptul că o arunci în zăpadă, se-ntâmplă să te pui peste ea, sau ea peste tine. Vă-nţeleg că sunteţi şocaţi şi realizaţi că fiecare exemplu care-l dau vă face să vă-ntrebaţi cât de multă dreptate pot să am. Deci luaţi fetele, le atingeţi în diverse locuri, (deoarece ele se zbat să nu fie prinse) le aruncaţi în zăpadă, le imobilizaţi, şi le daţi cu zăpadă prin diverse locuri. Substituit pentru sex? Exact asta ziceam şi eu. Mai vreţi un amănunt picant? Vedeţi săpunirea cu ce literă-ncepe şi sexul cu ce literă-ncepe. În paralel, luaţi frecatul, varianta, aşa zis mai obscenă, în comparaţia cu varianta mai obscenă pentru sex. Şocant nu?

Abordând subiectul dorit, adică joaca-n zăpadă, nu atât de inocentă pe cât era când aveam 8-9 ani şi uitând să menţionez de la-nceput subiectul pe care vreau să-l abordez, vreau să-nchei cu aceleaşi versuri cu, care am început.

For all the weed that I've smoked - yo this blunt's for you
To all the people I've offended - yeah fuck you too!
To all the friends I used to have - yo I miss my past
But the rest of you assholes can KISS MY ASS
For all the drugs that I've done - yo I'm still gon' do
To all the people I've offended - yeah fuck you too!
For everytime I reminisce - yo I miss my past
But I still don't give a fuck, y'all can KISS MY ASS!

Străzile... care este

Toate ca toate, dar începem să comentăm titlul. De ce străzile care este? Este simplu, pentru că e vorba de capitala României, e, e, Bucureşti citat prin care le mulţumesc băieţilor de la BUG Mafia pentru acest cântec aparte, iar aceste străzi nu sunt ci este, deoarece sunt din Sectorul, care este 5. În caz că nu sunteţi la curent cu noutăţile de acum vreo 2 ani, primarul Vanghelie are un tic verbal care este cunoscut şi sub numele de analfebitism, aşa că dumnealui construieşte nişte propoziţii mai speciale.

Acum să revenim la lucruri mai importante. După cum veţi observa şi-n imaginile prezentate mai jos în Bucureşti a nins. Din imaginile de mai jos veţi afla că deşi aţi râs, când prezentul nostru preşedinte a afirmat ca ministru al transporturilor, not so-a-long-long-time-ago, iarna chiar nu este ca vara. Trebuie să subliniăm faptul că-n Bucureşti a mai nins o singură dată iarna aceasta iar autorităţile s-au umflat în pene prin mass-media arătând cât de bine au gestionat ei această schimbare naturală a vremii. Păşim în noul an, în anul 2008, şi din nou o ninsoare anunţată se abate peste capitala ţării. De data asta autorităţile ce fac? Vom afla diseară sau în presa (de scandal) de mâine.

La ora 10 AM m-am trezit şi când am văzut că nu-mi găsesc maşina-n parcare am realizat că este datoria mea să iau camera şi să mă duc pe-afară să văd ce se-ntâmplă. Mă aşteptam ca drumurile să fie defapt pârtii de schii, că trotuarele să fie nămeţi "virgini" iar lumea să-njure-n stânga şi-n dreapta autorităţile. Aşa că-mbrăcat şi-nconjurat într-o aură de fericire am ieşit în ninsoare.

Ies pe scara blocului şi ce observ? Că am avut dreptate. Cel puţin în două din trei predicţii. Trotuarul era un morman de zăpadă afânat iar strada din faţa blocului la fel. Înaintez spre strada principală, faimoasa Calea Rahovei şi-n drum meu dau de un domn ce dădea zăpada. Îmi dau jos pălăria-n faţa lui şi continui să merg mai departe. După treisprezece paşi am ajuns în Calea Rahovei unde, surpriză, maşinile stăteau la coadă, cum stăteau părinţii să ia pâine şi ouă-nainte de '89. De mişcat, nu se mişcau. Trăgeam câteva cadre, mai împingeam pe un şofer ca-ncerca să-nainteze 10 metrii.

Merg pe jos o staţie de tramvai, dau de un trotuar semi-curăţat, dau de câţiva oameni cu lopeţi care dădeau zăpada, dau de maşini acoperite cu un strat de 5 cm de zăpadă, dar nu dau de tramvai. Ajung în intersecţie şi observ acelaşi lucru ca mai înainte. Maşini. Ce fac maşinile? Mai exact, autoturismele? Autoturismele stau pe loc, sau sunt înfundate în zăpadă. De ce? Pentru că şoferii români nu vor să dea 50 de Ron pe lanţuri anti-derapante deoarece, E scump frate, E scump! Pentru că şoferii români deşi poartă bulina de-ncepător pe parbriz ies cu maşina pe asemenea condiţii. Pentru că deşi oamenii n-au maşini, ei încearcă să treacă prin omăt, cum trecea sania lui Moş Crăciun. Nu stăm să comentăm nu? Fieacre are problemele lui, dar totuşi, să te gândeşti că vei ajunge la servici la timp cu maşina, în asemenea condiţii... stai puţin, te uiţi în retrovizoarea la propria faţă şi ar trebui să te-ntrebi. Băi, nu eşti prost?

Cu alte cuvinte, toate bune şi frumoase pe străzi nu? Pe trotuare ok. Copii care se joacă-n zăpadă, sau stau pe sanie şi-s traşi de familie. Frumos nu? Cui nu-i plăcea să se joace-n zăpadă când era mic? Nu serios, cui nu-i plăcea? Ţie?! WHAT THE FUCK IS WRONG WITH YOU?! Ne-ntoarcem înapoi, spre casă şi ne apropiem de o intersecţie "mai importantă". A trecut o oră de când suntem ieşiţi din casă şi n-am văzut decât un tractor cu plug. Iar ăla s-a dus pe o stradă lăturarnică. Ajungem în intersecţie, care intersecţie este blocată. De ce? Pentru că noi suntem Bucureşteni, noi suntem români, şi fiecare dintre noi ştie mai bine ce face ca altul. Vezi că lu' ăla din faţă i s-a blocat maşina, tu stai în a ta şi claxonezi. Deschizi geamul şi-ncepi să-i zici, de mamă, de soră, de frate. Uitându-mă la aceste persoane am învăţat o lecţie importantă. De fiecare dată când te foloseşti de obscenităţi, efectul acestora vor ajuta la rezolvarea oricărei probleme. Trebuie notat în carneţel lucrul acesta.

Nu eşti chiar ţăran, eşti fericit că ninge, că tu eşti pe jos şi că ei sunt nervoşi în maşină. Bagi camera-n buzunar, trăiască sacul de cartofi cu care eram îmbrăcat că are nişte buzunarte, după care te duci să-mpingi maşini. Ajuţi lumea, te simţi important, mai ciudat nu o faci pentru ei o faci pentru tine. Eşti fericit, ştii că faci o faptă bună, doar pentru a o face. Nu vrei nimic în schimb şi te simţi ciudat pentru că eşti un egoist. Nu contează, ajuţi dubiţe şi maşini să treacă prin intersecţie, te uiţi la oameni. Mai exact te uiţi la gură-cască. Gură-cască sunt acele persoane care n-au treabă, nici în casă nici afară, însă stau şi se uită, şi nu-ncearcă să ajute. Nu toţi sunt aşa. Cinci la sută din persoanele de pe stradă au mai ajutat o maşină un ceva, şi cinci la sută trebuie să realizăm că e ceva. Multe persoane chiar trebuiau să ajungă la servici şi RATBul ajungea din părţi, alte persoane erau de vârsta a treia, unii erau copii, alţii erau fumători şi luau la miştho' dobitocii care au plecat cu maşiniile de-acasă.

Mai trece o oră şi realizezi că ai văzut tramvaie ce veneau dintr-un singur sens. Te-ntrebi de ce. Observi că trece unul şi-n sensul opus. La vreo 20 de minute mai trece unul. Stai şi te-ntrebi de ce metroul uşor care venea la 2-3 minute vine acum de 10 ori mai greu. După ce realizezi cât de banal este răspunsul, te uiţi puţin la ninsoare şi zâmbeşti. Vine aşa greu că la piaţă băieţii s-au pus pe linia de tramvai în speranţa că vor ajunge mai repede la destinaţie. Cum fac de obicei. Bine că a te sui pe linia de tramvai nu e nimic, mai rău e atunci când transformi un "bulevard cu două sensuri" într-un sens unic, pentru că aşa ai învăţat tu la şcoala de şoferi. Dacă e coloană de maşini tu poţi să mai creezi o a treia sau o a patra bandă. De ce? Pentru că tu trebuie să fi undeva şi alţii nu. Ce-i mai frumos decât să blochezi strada? Păi mai frumos de-atât e ca tu, ăla care te-ai băgat pe contrasens să mai şi claxonezi şi să te enervezi pe ăştia care vin regulamentar pe sensul lor dar care-ţi blochează ţie calea.

Te mai învârţi pe-acolo, observi o echipă de televiziune. Un cameraman şi o aşa zisă reporteriţă. Ce fac ei? Pun oamenii să deschidă geamul şi-i întreabă cum se simt. Personal consider aceşti gazetari foarte curajoşi, pentru că dacă vi la mine cu o cameră şi-s nervos că nu-mi pot rezolva problema din cauza altor persoane s-ar putea să-mi revărs frustrarea pe tine şi după să mă trezesc prin vreun tribunal, devin caz mediatizat deşi nu-s faimos, deşi n-am bătut vreun paparazi ci un biet reporter care-şi face treaba, încearcă şi el să-şi câştige pâinea. Ca să nu pară domnul şi doamna prea superficiali la trei cadre, dumnealor mai puneau mâna şi-mpingeau o maşină. Aşa, în teorie, mai mult de poză. Frumos nu? Aparenţele contează, ştim asta deja. De ce am adus aminte de dumnealor? Pentru că am eu ceva cu "ziariştii", o să zic ziariştii români, deşi toţi sunt la fel, am o problemă că vor tăia ei frumos din ce-au filmat şi vor lăsa nişte lucruri scoase din context, iar cuvintele de dulce adresate primarului Vanghelie vor dispărea. Că tot am ajuns la primarul care este şi la lumea care-l înjura stau şi mă-ntreb următorul lucru. Dacă toţi îl detestaţi aşa mult cum de a ajuns să fie votat? Dacă voi i-aţi dat de doi bani pentru revelionul făcut de el, de ce vă mai legaţi de lucrul acesta. De ce? Până acum era băiat bazat, până acum era respectat de toţi rezidenţii şi-acum dintr-o dată voi toţi vă-ntoarceţi împotriva lui, vă aprindeţi torţele şi vă răsculaţi? Unde Horia? Unde-i Cloşca? Măcar de Crişan să dăm. Vanghelie e rău şi voi l-aţi votat. Nu vă fac dobitoci că ar trebui să vă simţiţi şi singuri.

Sectorul care este necuţărat este el aşa cum este dar acum stau să mă gândesc cum sunt celelalte sectoare, care nu este, care sunt conduse de primari şi mai respectaţi ca acesta, care este al Sectorului 5. Un domn într-un Escalade zicea că-n sectorul 1, Chiliman a fost zeu, că-n sectorul 1 străzile erau lună şi că nu erau probleme, dar că aici domnul Dan Marean Vanghelie a dat banii pe altele nu pe străzi. Chiar aşa de bine e-n Bucureşti? Toate sectoarele sunt curate şi tocmai ăsta-n care stau nu e? Chiar stau în sectorul uitat de Dumnezeu? Ţinând cont că deşi am ajutat zeci de persoane şi că mi-am pierdut cheile făcând-o pot să zic Fuck GOD cum zicea Monty în 25th Hour - Fuck J.C. He got off easy! A day on the cross, a weekend in hell, and all the haleluias of the legend angels for eternity! Sau mai bine zic. Fuck me! Ain't you a stupid dumb shit. Why the fuck weren't you more careful? Cause you let your fucking feelings take over your fucking reasoning. Da. Fuckn God! dar ca să zic Fuck God! trebuie să cred în God nu? Nu că aş fi afirmat vreodată că nu cred în Dumnezeu dar aparent asta reiese din faptul că nu-mi fac cruce în faţa fiecărei biserici prin care trec sau nu termin fiecare propoziţie cu Doamne Ajută. De ce FUCK GOD? Destul de simplu, pentru că-n loc ca astfel de căcaturi să ţi se-ntâmple când faci lucruri demne de asemenea pedepse, lucrurile acestea de căcat se-ntâmplă când faci lucruri bune, când eşti bunul samaritean, aşa că pe lângă FUCK GOD mai am şi un FUCK KARMA. Poate nu văd eu tabloul, însă nici că-mi pasă. Decât Karma şi God mai bine rămân la ce-a afirmat Forest Gump, Shit happens!

Long Live SONY

am vrut să scriu New Years Resolution dar din moment ce mai mult de 3/4 nu ştiaţi despre ce pm vorbeam am zis să pun un status care poate e pe-nţelesul vostru.

Almost Ruined Pierre Cardin Suit - 400$ (ştiu, nu are acelaşi impact ca replica cu those were 500$ glasses asshole însă ochelarii sunt întregi
Calvin Klein Shirt - 200$
Da Vinci Shoes - 100$
Belt - 50$
Socks - 10$?
A Bottle of Chivas Royal and a bottle of Martini - fuck knows. i didn't pay for them
a tube of L'oreal Hair Gel which i don't ussually use - present
Zara Parfume - 150$

The Fact that i've played on 31st of December and 1st of January, Mortal Kombat Armageddon and the fact that from second one i kept true to my new year resolution - Priceless

For other things exists... who gives a shit... it's money!

Ştiu. Cheap ass stuff. Faptul că nu lucrez le face de valoarea. Faptul că am făcut o referire nu prea subtilă la o reclamă, mă face să scad şi mai rău în ochii dumneavoastră.

Acum urmează povestea. Povestea se intitulează

Revelionul 2007-2008

Băiat cu bun simţ cum sunt am vrut să fac revelionul la munte. Cum nu vroiam să pun singur câteva zeci de milioane vechi sau mai nou zeci de mii de ron singur am zis să mai întreb lumea prin septembrie. Răspunsurile au fost variat. E prea devreme. Am treabă. E prea devreme. Am treabă. Respectuos mi-am băgat pula în plan şi mi-am zis că primesc exact ce merit ţinând cont că nu am prieteni. În acest timp, o cunoştiinţă, mi-a zis că Revelionul o să fie marfă, şi că unde-l face mă ia şi pe mine. Aparent sutele de oferte ce trebuiau să apară au apărut. Dar pentru o singură persoană. aka pentru o singură tipă. aka posibilă de futut. Bineînţeles că adevărul este altul. Adevărul e, că defapt era pentru ea şi numai pentru ea că avea lumea ce să discute cu ea şi nu ştiau ce va discuta cu neaveniţii pe care-s şanse să vină, aşa că pe douăzeci şi ceva vine o ofertă, care este cântărită (fac semnul de labă) şi cu sufletul este acceptată. (semnul de mai devreme) Pe 28, eu primesc altă ofertă, pe 29 alta. Din moment ce părinţii m-au educat să fiu prostul societăţii n-am mai stat să amân prima invitaţie şi am rămas că mă duc acolo. (era încă anul trecut) Gazda care ştie să comunice prin massuri mă contactează. Eu îl întreb ceva. Scurt, simplu şi la obiect.

Je adică eu: tipe o sa fie? tipe bune? care se-mbata repede?

Fiind online şi nerăspunzând încerc din nou.

Je adică eu: te-am intebat
Je adică eu: daca o sa fie
Je adică eu: tipe
Je adică eu: de-mbatat
Je adică eu: !!! SI BUNE !!!
Je adică eu: deci. raspunde la asta pls

Observ că-ntrebările mele sunt ignorate aşa că aştept a doua zi când dau alt mesaj.

Je adică eu: intrebarea aia cu tipele era cat se poate de seriaosa. adica vreau si eu sa stiu daca mai vin fete sau daca o sa fie doar ana si baietzi
El adică El: salut
El adică El: sunt fete
El adică El: suntem cam jumate jumate
El adică El: asa ca stai linistit
Je adică eu: (emoticon de crizat)
Je adică eu: BUNE?
Je adică eu: (emoticon de crizat)
El adică El: in general da
El adică El: sunt vreo 2-3 exceptii
El adică El: da alea sunt cu prietenii

Întotdeauna mama m-a-nvăţat să nu mă-ncred în străini, defapt filmele m-au învăţat să nu mă-ncred în străinii cu acadele, şi deşi domnul nu oferea acadele oferea ceva bombonele, însă totuşi, am zis că ok.

Fast-forward şi e 31. Bineînţeles că nimeni nu ştie nimic şi nimeni nu ştie să comunice deşi toată lumea e inteligentă. Mă-mbrac frumos, elegant, cum fac eu de revelion, îmi place să mă simt aşa, elegant şi să ştiu că lenevesc toată ziua dar primesc lucrurile alea şi nici nu sug pula pentru ele, şi plec la drum. Iau un taxi, în care domnul taximetrist mi-a spus câteva-ntâmplări de-ale dumnealui şi mă duc să mă-ntâlnesc cu persoanele respective. (aka, 3 tipe dintre care una era iubirea vieţii lui El) Mă duc eu acolo, ajung, salut părinţii, conversaţie mică, rezultă lipsă de comunicare, beau vişinata bunăăăăă. Dar ce bună că aş mai fi băut, însă trebuia să păstrez aparenţele care oricum nu cred că le-am păstrat. Lumea-mbrăcată... ciudat. Mă rog. I want skanky hoes, şi respectivele nu s-au îmbrăcat aşa, facem un fast forward - rezultă iar o lipsă de comunicare - ajungem cu taxiul în locul de-ntâlnire unde erau alte trei tipe bune. Vine persoana respectivă să ne ridice, cele trei tipe bune nu erau cu noi. Înjuri puţini în gând, treci mai departe. Stai şi te-ntrebi. Cine pula mea v-a pus să conduceţi în noaptea de revelion. Răspunsul e. Gazda care stă-n la draq-n cărţi unde nu te duc taxiurile. Mă rog, din cauza do'nşoarelor găsim o plimbare, prieten bun cu gazda. În drumul spre destinaţie, auzim povestea lui Iisus care a făcut mai multe-ntr-o zi ca alţii-ntr-o viaţă şi totuşi conduce maşina. bla bla bla, maşină jegoasă, bla bla bla hârtoabe de-ţi fuţi suspensia, bla bla bla, ajungem la destinaţie. Ajunşi acolo, eu observ că-s singurul în costum. Îmi zic, măh ce pula mea? după aia îmi zic măh unde pula mea sunt alea bune? Mă rog. Moving the fuck on, - iar ceva ce rezultă lipsa de coumnicare -, intru-n casă şi ce văd. CE VĂD?!?!?! UN PS2 CU MORTAL KOMBAT ARMAGEDDON !!! Când am văzut această minunăţie SONY am realizat că Revelionul va fi OK. Mă pun şi mă joc. Mi-o iau la-nceput, însă după, încep să-i rup pe toţi, dovadă că la ora 12 noaptea lumea mă numea Domnul Mortal Kombat. Ce să mai, eram un zeu de aur, iar pentru voi, care nu aţi auzit de expresia Golden God şi care n-aţi auzit de încă o expresie He wants his Almost Famous moment! vă pot spune că-mi pare rău dacă credeţi că are vreo legătură cu manele, pentru că, înseamnă că sunteţi proşti. Eu cu sacii-n căruţă, deschid o şampanie, (aparent eram singurul treaz la ora 12 şi singurul care a aşteptat să se facă 12 să o deschidă) beau, mă pup cu câţiva, mă pun să mă joc, mă duc niţel să văd de ce pula mea sunt melodiile atât de poponăreşti. (adică gay, adică de kkt) Pun un "haus", vine un manelsit şi-mi zice că el nu vrea "rock", eu mă uit la el, el schimbă melodia, eu îmi bag pula şi mă duc să mă joc. Lumea că de ce nu dansez, eu că pe ce pula mea să dansez. Mai mănânc, mai beau, mai mă joc, mai îmi fut costumul, mai vreau o melodie, mi-o taie la jumate, îmi bag pula şi zic că plec. Fiind în pulă la cucuieţi n-am cum să chem taxi, aşa că trebuiau să fiu dus cu maşina până undeva mai "central". Am zis să nu stau lumea să-ţi fută suspensiile şi gazul degeaba, şi după ce le zic cunoştiinţelor, cu care am venit şi care făceau spume la-nceput că o să fie naşpha, n-o să aibă ce facem şi o să stăm "noi singuri" că să mă mai scutească şi să nu mai ia apărarea ălora de pe-acolo că defapt băieţii vor să le fută, d'oh, mă re-ntorc la ps şi la nişte conversaţii la beţie, în care eu, încercam să-mi bag pula subtil în ideeile altora, în timp ce mă jucam cu un pui de căţel, foarte jucăuş, care numai câine de pază nu va ajunge. Fast-forward, e 9 şi ceva, costumul e futut, una din cunoştiinţe vine pe la mine, îi dau cu flit, că eram ocupat cu mkul şi eram prea scârbit, aud nişte mâţâituri de femeie venind de la un băiat, şi subtil fără să folosesc cuvântul pula încerc să-i fac să se ducă-ntr-o cameră separată unde să n-aud penibilităţile pe care le scoate pe gură un puşti ca să intre-ntr-o pizdă, se face zece, plecăm, ne duce gazda, pe drum gazda ne arată cum schimbi viteza fără schimbător, ne arată că pe o ceaţă mai naşpha a mers el, eu mă uit la pulă, ea nu e sculată, realizez că nu-s homosexual, cobor din maşină mă sui într-un taxi şi ajung acasă.

Ce New Year Resolution? Să mă doară-n pulă de alţii şi să-mi pese doar de mine.

Ca un PS: Statusurile de intelectuali vor apărea. Ţinând cont de Resolution, mă va durea-n pulă şi nu vă voi mai anunţa ca precedenta dată şi nici nu voi mai răspunde.

Ca un second PS: N-am comentat în legătură cu "diversitatea" mâncării şi a băuturii pentru că n-are rost. Tot ce pot spune. Trăiască Chivasul.