Mă folosesc de titlul acestui cântec, cunoscut de majoritatea dintre voi, mai exact al cărui videoclip vi-l amintiţi majoritatea dintre voi, da, da, e videoclipul cu tipele alea-mbrăcate sumar care cântă la diverse instrumente şi care ne fac să ne uităm şi să ne uităm şi să ne uităm la el, pentru a ajunge la subiectul, dacă-l pot numi aşa, abordat astăzi.
Ne re-ntoarcem puţin la melodia mai sus menţionată şi realizăm că-n videoclip, sunt doar tipe. Faptul că sunt doar tipe şi nimic altceva, mai exact tipe cu instrumente muzicale şi nimic altceva nu ne făcea altceva decât să ne ducă cu gândul la faptul că trebuie să curăţăm saliva ce ne-a curs în faţă. Ţinând cont că un asemenea videoclip la o asemenea melodie nu prea stă analizat, am trecut mai departe, ne-am pus melodia pe iPoduri şi ne-am continuat viaţa, până-ntr-un moment când visele ne-au fost spulberate de un episod dintr-un serial, în care, melodia mai sus menţionată, era cântată la o paradă gay. Spun că "ne-au fost spulberate visele", deoarece majoritatea, aveţi piticuţi pe creier, şi din cauză că această melodie, este recunoscută în comunitatea gayilor, înseamnă că, IT SUCKS! eu vă urez succes în continuare şi vă reamintesc că I Will Survive şi YMCA still kick ass!
După aceste vorbe de duh, putem să intrăm în subiect. Sâmbătă seara, şi din moment ce ne doare când sâmbătă seara stăm în casă, am zis să fac ceva şi să schimb lucrul acesta aşa că am zis că găsesc pe cineva şi mă duc la o băută. Am fost destul de directă. Băută?! Anyone?! şi mi-am găsit cu cine să beau. Zis şi făcut, e Sâmbătă, e 22:00, ne suim într-un taxi şi ne ducem până la Universitate să verificăm clubul Center , mediatizat în Mass Media, mai ales de postul-radio, Kiss FM, club ce, este pentru studenţi. Ajungem în locaţie în jurul orei 22:30 şi clubul era pustiu, atât de pustiu că puteai să intri fără să plăteşti intrarea, atât de pustiu că după ce am intrat, am ieşit şi ne-am zis că mergem prin vreun băruleţ pentru a bea ceva până se-ncing lucrurile.
Plimbându-ne pe străzi, ducându-ne-nspre Romană, am ajuns la Planter's. Planter's este un club situat undeva, pe lângă Romană, unde intrarea este liberă, iar localul îmbină foarte frumos atmosfera de club cu cea a unui pub. La Planter's ne-am pus la băut nişte beri. Două beri de căciulă, de 33 din păcate, fără alune, deoarece, nu aveau aşa ceva. Am stat noi ce-am stat, s-a făcut vreo 23:30 şi ne-am zis că ne ridicăm să vedem ce mai găsim.
Ne-ntoarcem pe acelaşi drum şi ne oprim din nou în Center. De data aceasta muzica se auzea de-afară iar la intrare trebuia plătită o taxă. Odată plătită, ne trezim pe mână cu o ştampilă de 6 pe 2 aka cea mai mare ştampilă văzută de mine. Intraţi, observăm mai multe televizoare şi câteva proiectoare. Toate arătau acelaşi lucru. Arătau PRO TVul. Fericiţi nevoie mare că vedem Lord of the Rings întrerupt de reclame, ne-nvârtim prin club, observăm că există o porţiune de nefumători extrem de mică, observă că jumătate din mese sunt goale, şi dăm spre ieşire.
Ajunşi în frig ne hotărâm să mergem în Tan Tan. Din ce auzisem eu, pe-aici umblă minorele şi cine nu doreşte să se-ncurce cu some jailbait material. Serios acum? Cine nu? După o anumită vârstă ni se cam duce de MILFs şi realizăm că defapt, vrem carne proaspătă. (defapt realizăm că-ntotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea, iar dacă acel ceva, are presărat şi o-ncălcare a legii, sigur ne dorim asta) La picior luăm Bucureştiul şi ne-ndreptăm spre Tan Tan. Pe la 12:30 ajungem; intrăm şi spre uimirea noastră, nu numai că nu vedem minore, îsnă nu prea vedem lume. La fel ca precedentul club şi acesta este pe jumătate gol. Stăm şi ne-ntrebăm ce se-ntâmplă mai exact. Chiar a migrat toată lumea-nspre munte? Toată lumea se dă cu schiurlie şi cu placa la munte? (sau cu punga, cum vedem la televizor) De ce e aşa gol? Nu ştim, aşa că ne hotărăm să ieşim şi să ne-ntoarcem în Center, iar, worst case scenario ne ducem în Regie.
Ajungem înapoi în Center, şi primul lucru pe care-l realizăm e că, lumea a mai venit. Nu e la fel de plin pe cât ne aşteptam dar, asta e, aşa că fericiţi comandăm o bere. Ţinând cont că era "club pentru studenţi" mă aşteptam că pe lângă selecţia diversificată, să fie şi nişte preţuri rezonabile. Surpriză, singura bere pe care o aveau era, Corona Extra, Salitos, şi încă o bere al cărui nume nu l-am reţinut. Forţat de-mprejurări, comand o Corona, iubirea mea din copilărie. Surprins am fost atunci când am aflat că pentru acei 0.33 de l de bere mexicană, pentru care a trebuit să specific că nu vreau lămâie, am plătit 17 Ron. Surprize surprize, parcă studenţii, prin definiţie erau fără bani. Cum să plătească 17 Ron pe o bere. Că berea aceea al cărui nume nu mi-l amintesc costa 10 Ron nu prea mă-ncântă prea mult, ţinând cont de selecţia oferită, calitatea clubului still sucks. Poate că-n timpul săptămânii e altfel, poate că nu, clubul era chiar de recomandat, dar ţinând cont de faptul că la bere selecţia era care era, mă-ntreb cum era şi la celelalte băuturi. Nu mai contează, contează că bonul de la intrare are o anumită valoare pe care o poţi folosi pentru a cumpăra băutură. N-am încercat, aşa că nu ştiu exact ce valoarea avea. Ceea ce am făcut a fost să ies.
Ieşiţi şi căutând taxi, ne-ntrebam unde să mergem în Regie, aşa că ne-am zis hai în Bavaria, nu înainte de a deschide uşa-n Posh. Deşi era undeva la 01:30, clubul era pustiu, muzica nici nu se auzea. Ciudat. Am ieşit şi intrat în Bavaria. Parcă, parcă simţeam că suntem într-un club, lumea era multă, se călca-n picioare iar djul strica melodiile. După ce am făcut un tur al clubului pentru a observa ce şi cum şi după ce ne-am folosit de bonul de la intrarea pentru a bea, ceea ce în opinia mea, ori a fost o gură de tequila ori o gură de triplu-sec, ne-am hotărât că decât să ne călcăm în picioare şi să n-avem unde sta, mi bine ieşim şi explorăm, Regia mai bine.
Prin frig şi noroi ne-am dus înspre Maxx şi Dumars mai nou cuonscut sub numele de Dumars Light. Ţinând cont că de Maxx mi s-a cam acrit am sugerat să ne-ndreptăm spre Dumars. Ajunşi acolo n-am făcut altceva decât să deschidem uşa şi să ne hotărăm că decât să ne complicăm atât mai bine mergem la o bilă. Şi-aşa era ora 2, şi clubul ori era prea gol ori era prea plin. Chiar nu se merita.
Am ieşit, am mers 10 paşi şi am intrat în Texas. În Texas era cum e-n Texas în fiecare sâmbătă seara. Lume multă, mese de biliard ocupate, şi undeva la 50 de numere de aşteptat. Neavând chef să facem, diverse jonglerii am zis că decât să aşteptăm atât mai bine mergem în IDM, aşa că am ieşit din Texas, am căutat o podişcă, am traversat Dâmboviţa, am intrat în IDM, am luat bilet pentru biliard, şi surprize surprize. Numărul nostru era cu vreo 150 mai mare decât numărul "servit". Ne-am uitat unul la altul şi-am zis că nu mai merită să alergăm atât. E 02:30, e târziu, stăm la o masă, mai bem nişte bere şi poate ne vine rândul. Ne-am aşezat şi-n timp ce ne holbam la ştirile PRO TV, am observat că numerele trec mai repede decât ne aşteptam. (notă către sine: data viitoare când te duci în IDM, ia un "pătrăţel alb de hârtie", pe care să scrii numărul ce urmează să fie servit, pentru a-l înmâna do'nşoarei de la casă) Am luat masa, am băut berea, am jucat vreo oră şi ne-am decis să ne-ntoarcem spre casă.
Pe la 04:00 ne-am suit în taxi şi fiecare a ajuns pe la casele lui.
Apreciez faptul că sâmbătă seara n-am stat în casă, apreciez faptul că n-am băut singur, din nou, şi apreciez faptul că nu a trebuit să ascult mixuri de 10 minute care să mă facă să-mi bag capul în weceu şi să trag apa. O aventură frumoasă pentru o seară ce putea fi banală şi plictisitoare.
Ne re-ntoarcem puţin la melodia mai sus menţionată şi realizăm că-n videoclip, sunt doar tipe. Faptul că sunt doar tipe şi nimic altceva, mai exact tipe cu instrumente muzicale şi nimic altceva nu ne făcea altceva decât să ne ducă cu gândul la faptul că trebuie să curăţăm saliva ce ne-a curs în faţă. Ţinând cont că un asemenea videoclip la o asemenea melodie nu prea stă analizat, am trecut mai departe, ne-am pus melodia pe iPoduri şi ne-am continuat viaţa, până-ntr-un moment când visele ne-au fost spulberate de un episod dintr-un serial, în care, melodia mai sus menţionată, era cântată la o paradă gay. Spun că "ne-au fost spulberate visele", deoarece majoritatea, aveţi piticuţi pe creier, şi din cauză că această melodie, este recunoscută în comunitatea gayilor, înseamnă că, IT SUCKS! eu vă urez succes în continuare şi vă reamintesc că I Will Survive şi YMCA still kick ass!
După aceste vorbe de duh, putem să intrăm în subiect. Sâmbătă seara, şi din moment ce ne doare când sâmbătă seara stăm în casă, am zis să fac ceva şi să schimb lucrul acesta aşa că am zis că găsesc pe cineva şi mă duc la o băută. Am fost destul de directă. Băută?! Anyone?! şi mi-am găsit cu cine să beau. Zis şi făcut, e Sâmbătă, e 22:00, ne suim într-un taxi şi ne ducem până la Universitate să verificăm clubul Center , mediatizat în Mass Media, mai ales de postul-radio, Kiss FM, club ce, este pentru studenţi. Ajungem în locaţie în jurul orei 22:30 şi clubul era pustiu, atât de pustiu că puteai să intri fără să plăteşti intrarea, atât de pustiu că după ce am intrat, am ieşit şi ne-am zis că mergem prin vreun băruleţ pentru a bea ceva până se-ncing lucrurile.
Plimbându-ne pe străzi, ducându-ne-nspre Romană, am ajuns la Planter's. Planter's este un club situat undeva, pe lângă Romană, unde intrarea este liberă, iar localul îmbină foarte frumos atmosfera de club cu cea a unui pub. La Planter's ne-am pus la băut nişte beri. Două beri de căciulă, de 33 din păcate, fără alune, deoarece, nu aveau aşa ceva. Am stat noi ce-am stat, s-a făcut vreo 23:30 şi ne-am zis că ne ridicăm să vedem ce mai găsim.
Ne-ntoarcem pe acelaşi drum şi ne oprim din nou în Center. De data aceasta muzica se auzea de-afară iar la intrare trebuia plătită o taxă. Odată plătită, ne trezim pe mână cu o ştampilă de 6 pe 2 aka cea mai mare ştampilă văzută de mine. Intraţi, observăm mai multe televizoare şi câteva proiectoare. Toate arătau acelaşi lucru. Arătau PRO TVul. Fericiţi nevoie mare că vedem Lord of the Rings întrerupt de reclame, ne-nvârtim prin club, observăm că există o porţiune de nefumători extrem de mică, observă că jumătate din mese sunt goale, şi dăm spre ieşire.
Ajunşi în frig ne hotărâm să mergem în Tan Tan. Din ce auzisem eu, pe-aici umblă minorele şi cine nu doreşte să se-ncurce cu some jailbait material. Serios acum? Cine nu? După o anumită vârstă ni se cam duce de MILFs şi realizăm că defapt, vrem carne proaspătă. (defapt realizăm că-ntotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea, iar dacă acel ceva, are presărat şi o-ncălcare a legii, sigur ne dorim asta) La picior luăm Bucureştiul şi ne-ndreptăm spre Tan Tan. Pe la 12:30 ajungem; intrăm şi spre uimirea noastră, nu numai că nu vedem minore, îsnă nu prea vedem lume. La fel ca precedentul club şi acesta este pe jumătate gol. Stăm şi ne-ntrebăm ce se-ntâmplă mai exact. Chiar a migrat toată lumea-nspre munte? Toată lumea se dă cu schiurlie şi cu placa la munte? (sau cu punga, cum vedem la televizor) De ce e aşa gol? Nu ştim, aşa că ne hotărăm să ieşim şi să ne-ntoarcem în Center, iar, worst case scenario ne ducem în Regie.
Ajungem înapoi în Center, şi primul lucru pe care-l realizăm e că, lumea a mai venit. Nu e la fel de plin pe cât ne aşteptam dar, asta e, aşa că fericiţi comandăm o bere. Ţinând cont că era "club pentru studenţi" mă aşteptam că pe lângă selecţia diversificată, să fie şi nişte preţuri rezonabile. Surpriză, singura bere pe care o aveau era, Corona Extra, Salitos, şi încă o bere al cărui nume nu l-am reţinut. Forţat de-mprejurări, comand o Corona, iubirea mea din copilărie. Surprins am fost atunci când am aflat că pentru acei 0.33 de l de bere mexicană, pentru care a trebuit să specific că nu vreau lămâie, am plătit 17 Ron. Surprize surprize, parcă studenţii, prin definiţie erau fără bani. Cum să plătească 17 Ron pe o bere. Că berea aceea al cărui nume nu mi-l amintesc costa 10 Ron nu prea mă-ncântă prea mult, ţinând cont de selecţia oferită, calitatea clubului still sucks. Poate că-n timpul săptămânii e altfel, poate că nu, clubul era chiar de recomandat, dar ţinând cont de faptul că la bere selecţia era care era, mă-ntreb cum era şi la celelalte băuturi. Nu mai contează, contează că bonul de la intrare are o anumită valoare pe care o poţi folosi pentru a cumpăra băutură. N-am încercat, aşa că nu ştiu exact ce valoarea avea. Ceea ce am făcut a fost să ies.
Ieşiţi şi căutând taxi, ne-ntrebam unde să mergem în Regie, aşa că ne-am zis hai în Bavaria, nu înainte de a deschide uşa-n Posh. Deşi era undeva la 01:30, clubul era pustiu, muzica nici nu se auzea. Ciudat. Am ieşit şi intrat în Bavaria. Parcă, parcă simţeam că suntem într-un club, lumea era multă, se călca-n picioare iar djul strica melodiile. După ce am făcut un tur al clubului pentru a observa ce şi cum şi după ce ne-am folosit de bonul de la intrarea pentru a bea, ceea ce în opinia mea, ori a fost o gură de tequila ori o gură de triplu-sec, ne-am hotărât că decât să ne călcăm în picioare şi să n-avem unde sta, mi bine ieşim şi explorăm, Regia mai bine.
Prin frig şi noroi ne-am dus înspre Maxx şi Dumars mai nou cuonscut sub numele de Dumars Light. Ţinând cont că de Maxx mi s-a cam acrit am sugerat să ne-ndreptăm spre Dumars. Ajunşi acolo n-am făcut altceva decât să deschidem uşa şi să ne hotărăm că decât să ne complicăm atât mai bine mergem la o bilă. Şi-aşa era ora 2, şi clubul ori era prea gol ori era prea plin. Chiar nu se merita.
Am ieşit, am mers 10 paşi şi am intrat în Texas. În Texas era cum e-n Texas în fiecare sâmbătă seara. Lume multă, mese de biliard ocupate, şi undeva la 50 de numere de aşteptat. Neavând chef să facem, diverse jonglerii am zis că decât să aşteptăm atât mai bine mergem în IDM, aşa că am ieşit din Texas, am căutat o podişcă, am traversat Dâmboviţa, am intrat în IDM, am luat bilet pentru biliard, şi surprize surprize. Numărul nostru era cu vreo 150 mai mare decât numărul "servit". Ne-am uitat unul la altul şi-am zis că nu mai merită să alergăm atât. E 02:30, e târziu, stăm la o masă, mai bem nişte bere şi poate ne vine rândul. Ne-am aşezat şi-n timp ce ne holbam la ştirile PRO TV, am observat că numerele trec mai repede decât ne aşteptam. (notă către sine: data viitoare când te duci în IDM, ia un "pătrăţel alb de hârtie", pe care să scrii numărul ce urmează să fie servit, pentru a-l înmâna do'nşoarei de la casă) Am luat masa, am băut berea, am jucat vreo oră şi ne-am decis să ne-ntoarcem spre casă.
Pe la 04:00 ne-am suit în taxi şi fiecare a ajuns pe la casele lui.
Apreciez faptul că sâmbătă seara n-am stat în casă, apreciez faptul că n-am băut singur, din nou, şi apreciez faptul că nu a trebuit să ascult mixuri de 10 minute care să mă facă să-mi bag capul în weceu şi să trag apa. O aventură frumoasă pentru o seară ce putea fi banală şi plictisitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu