joi, 3 ianuarie 2008

Străzile... care este

Toate ca toate, dar începem să comentăm titlul. De ce străzile care este? Este simplu, pentru că e vorba de capitala României, e, e, Bucureşti citat prin care le mulţumesc băieţilor de la BUG Mafia pentru acest cântec aparte, iar aceste străzi nu sunt ci este, deoarece sunt din Sectorul, care este 5. În caz că nu sunteţi la curent cu noutăţile de acum vreo 2 ani, primarul Vanghelie are un tic verbal care este cunoscut şi sub numele de analfebitism, aşa că dumnealui construieşte nişte propoziţii mai speciale.

Acum să revenim la lucruri mai importante. După cum veţi observa şi-n imaginile prezentate mai jos în Bucureşti a nins. Din imaginile de mai jos veţi afla că deşi aţi râs, când prezentul nostru preşedinte a afirmat ca ministru al transporturilor, not so-a-long-long-time-ago, iarna chiar nu este ca vara. Trebuie să subliniăm faptul că-n Bucureşti a mai nins o singură dată iarna aceasta iar autorităţile s-au umflat în pene prin mass-media arătând cât de bine au gestionat ei această schimbare naturală a vremii. Păşim în noul an, în anul 2008, şi din nou o ninsoare anunţată se abate peste capitala ţării. De data asta autorităţile ce fac? Vom afla diseară sau în presa (de scandal) de mâine.

La ora 10 AM m-am trezit şi când am văzut că nu-mi găsesc maşina-n parcare am realizat că este datoria mea să iau camera şi să mă duc pe-afară să văd ce se-ntâmplă. Mă aşteptam ca drumurile să fie defapt pârtii de schii, că trotuarele să fie nămeţi "virgini" iar lumea să-njure-n stânga şi-n dreapta autorităţile. Aşa că-mbrăcat şi-nconjurat într-o aură de fericire am ieşit în ninsoare.

Ies pe scara blocului şi ce observ? Că am avut dreptate. Cel puţin în două din trei predicţii. Trotuarul era un morman de zăpadă afânat iar strada din faţa blocului la fel. Înaintez spre strada principală, faimoasa Calea Rahovei şi-n drum meu dau de un domn ce dădea zăpada. Îmi dau jos pălăria-n faţa lui şi continui să merg mai departe. După treisprezece paşi am ajuns în Calea Rahovei unde, surpriză, maşinile stăteau la coadă, cum stăteau părinţii să ia pâine şi ouă-nainte de '89. De mişcat, nu se mişcau. Trăgeam câteva cadre, mai împingeam pe un şofer ca-ncerca să-nainteze 10 metrii.

Merg pe jos o staţie de tramvai, dau de un trotuar semi-curăţat, dau de câţiva oameni cu lopeţi care dădeau zăpada, dau de maşini acoperite cu un strat de 5 cm de zăpadă, dar nu dau de tramvai. Ajung în intersecţie şi observ acelaşi lucru ca mai înainte. Maşini. Ce fac maşinile? Mai exact, autoturismele? Autoturismele stau pe loc, sau sunt înfundate în zăpadă. De ce? Pentru că şoferii români nu vor să dea 50 de Ron pe lanţuri anti-derapante deoarece, E scump frate, E scump! Pentru că şoferii români deşi poartă bulina de-ncepător pe parbriz ies cu maşina pe asemenea condiţii. Pentru că deşi oamenii n-au maşini, ei încearcă să treacă prin omăt, cum trecea sania lui Moş Crăciun. Nu stăm să comentăm nu? Fieacre are problemele lui, dar totuşi, să te gândeşti că vei ajunge la servici la timp cu maşina, în asemenea condiţii... stai puţin, te uiţi în retrovizoarea la propria faţă şi ar trebui să te-ntrebi. Băi, nu eşti prost?

Cu alte cuvinte, toate bune şi frumoase pe străzi nu? Pe trotuare ok. Copii care se joacă-n zăpadă, sau stau pe sanie şi-s traşi de familie. Frumos nu? Cui nu-i plăcea să se joace-n zăpadă când era mic? Nu serios, cui nu-i plăcea? Ţie?! WHAT THE FUCK IS WRONG WITH YOU?! Ne-ntoarcem înapoi, spre casă şi ne apropiem de o intersecţie "mai importantă". A trecut o oră de când suntem ieşiţi din casă şi n-am văzut decât un tractor cu plug. Iar ăla s-a dus pe o stradă lăturarnică. Ajungem în intersecţie, care intersecţie este blocată. De ce? Pentru că noi suntem Bucureşteni, noi suntem români, şi fiecare dintre noi ştie mai bine ce face ca altul. Vezi că lu' ăla din faţă i s-a blocat maşina, tu stai în a ta şi claxonezi. Deschizi geamul şi-ncepi să-i zici, de mamă, de soră, de frate. Uitându-mă la aceste persoane am învăţat o lecţie importantă. De fiecare dată când te foloseşti de obscenităţi, efectul acestora vor ajuta la rezolvarea oricărei probleme. Trebuie notat în carneţel lucrul acesta.

Nu eşti chiar ţăran, eşti fericit că ninge, că tu eşti pe jos şi că ei sunt nervoşi în maşină. Bagi camera-n buzunar, trăiască sacul de cartofi cu care eram îmbrăcat că are nişte buzunarte, după care te duci să-mpingi maşini. Ajuţi lumea, te simţi important, mai ciudat nu o faci pentru ei o faci pentru tine. Eşti fericit, ştii că faci o faptă bună, doar pentru a o face. Nu vrei nimic în schimb şi te simţi ciudat pentru că eşti un egoist. Nu contează, ajuţi dubiţe şi maşini să treacă prin intersecţie, te uiţi la oameni. Mai exact te uiţi la gură-cască. Gură-cască sunt acele persoane care n-au treabă, nici în casă nici afară, însă stau şi se uită, şi nu-ncearcă să ajute. Nu toţi sunt aşa. Cinci la sută din persoanele de pe stradă au mai ajutat o maşină un ceva, şi cinci la sută trebuie să realizăm că e ceva. Multe persoane chiar trebuiau să ajungă la servici şi RATBul ajungea din părţi, alte persoane erau de vârsta a treia, unii erau copii, alţii erau fumători şi luau la miştho' dobitocii care au plecat cu maşiniile de-acasă.

Mai trece o oră şi realizezi că ai văzut tramvaie ce veneau dintr-un singur sens. Te-ntrebi de ce. Observi că trece unul şi-n sensul opus. La vreo 20 de minute mai trece unul. Stai şi te-ntrebi de ce metroul uşor care venea la 2-3 minute vine acum de 10 ori mai greu. După ce realizezi cât de banal este răspunsul, te uiţi puţin la ninsoare şi zâmbeşti. Vine aşa greu că la piaţă băieţii s-au pus pe linia de tramvai în speranţa că vor ajunge mai repede la destinaţie. Cum fac de obicei. Bine că a te sui pe linia de tramvai nu e nimic, mai rău e atunci când transformi un "bulevard cu două sensuri" într-un sens unic, pentru că aşa ai învăţat tu la şcoala de şoferi. Dacă e coloană de maşini tu poţi să mai creezi o a treia sau o a patra bandă. De ce? Pentru că tu trebuie să fi undeva şi alţii nu. Ce-i mai frumos decât să blochezi strada? Păi mai frumos de-atât e ca tu, ăla care te-ai băgat pe contrasens să mai şi claxonezi şi să te enervezi pe ăştia care vin regulamentar pe sensul lor dar care-ţi blochează ţie calea.

Te mai învârţi pe-acolo, observi o echipă de televiziune. Un cameraman şi o aşa zisă reporteriţă. Ce fac ei? Pun oamenii să deschidă geamul şi-i întreabă cum se simt. Personal consider aceşti gazetari foarte curajoşi, pentru că dacă vi la mine cu o cameră şi-s nervos că nu-mi pot rezolva problema din cauza altor persoane s-ar putea să-mi revărs frustrarea pe tine şi după să mă trezesc prin vreun tribunal, devin caz mediatizat deşi nu-s faimos, deşi n-am bătut vreun paparazi ci un biet reporter care-şi face treaba, încearcă şi el să-şi câştige pâinea. Ca să nu pară domnul şi doamna prea superficiali la trei cadre, dumnealor mai puneau mâna şi-mpingeau o maşină. Aşa, în teorie, mai mult de poză. Frumos nu? Aparenţele contează, ştim asta deja. De ce am adus aminte de dumnealor? Pentru că am eu ceva cu "ziariştii", o să zic ziariştii români, deşi toţi sunt la fel, am o problemă că vor tăia ei frumos din ce-au filmat şi vor lăsa nişte lucruri scoase din context, iar cuvintele de dulce adresate primarului Vanghelie vor dispărea. Că tot am ajuns la primarul care este şi la lumea care-l înjura stau şi mă-ntreb următorul lucru. Dacă toţi îl detestaţi aşa mult cum de a ajuns să fie votat? Dacă voi i-aţi dat de doi bani pentru revelionul făcut de el, de ce vă mai legaţi de lucrul acesta. De ce? Până acum era băiat bazat, până acum era respectat de toţi rezidenţii şi-acum dintr-o dată voi toţi vă-ntoarceţi împotriva lui, vă aprindeţi torţele şi vă răsculaţi? Unde Horia? Unde-i Cloşca? Măcar de Crişan să dăm. Vanghelie e rău şi voi l-aţi votat. Nu vă fac dobitoci că ar trebui să vă simţiţi şi singuri.

Sectorul care este necuţărat este el aşa cum este dar acum stau să mă gândesc cum sunt celelalte sectoare, care nu este, care sunt conduse de primari şi mai respectaţi ca acesta, care este al Sectorului 5. Un domn într-un Escalade zicea că-n sectorul 1, Chiliman a fost zeu, că-n sectorul 1 străzile erau lună şi că nu erau probleme, dar că aici domnul Dan Marean Vanghelie a dat banii pe altele nu pe străzi. Chiar aşa de bine e-n Bucureşti? Toate sectoarele sunt curate şi tocmai ăsta-n care stau nu e? Chiar stau în sectorul uitat de Dumnezeu? Ţinând cont că deşi am ajutat zeci de persoane şi că mi-am pierdut cheile făcând-o pot să zic Fuck GOD cum zicea Monty în 25th Hour - Fuck J.C. He got off easy! A day on the cross, a weekend in hell, and all the haleluias of the legend angels for eternity! Sau mai bine zic. Fuck me! Ain't you a stupid dumb shit. Why the fuck weren't you more careful? Cause you let your fucking feelings take over your fucking reasoning. Da. Fuckn God! dar ca să zic Fuck God! trebuie să cred în God nu? Nu că aş fi afirmat vreodată că nu cred în Dumnezeu dar aparent asta reiese din faptul că nu-mi fac cruce în faţa fiecărei biserici prin care trec sau nu termin fiecare propoziţie cu Doamne Ajută. De ce FUCK GOD? Destul de simplu, pentru că-n loc ca astfel de căcaturi să ţi se-ntâmple când faci lucruri demne de asemenea pedepse, lucrurile acestea de căcat se-ntâmplă când faci lucruri bune, când eşti bunul samaritean, aşa că pe lângă FUCK GOD mai am şi un FUCK KARMA. Poate nu văd eu tabloul, însă nici că-mi pasă. Decât Karma şi God mai bine rămân la ce-a afirmat Forest Gump, Shit happens!



marți, 1 ianuarie 2008

Long Live SONY

am vrut să scriu New Years Resolution dar din moment ce mai mult de 3/4 nu ştiaţi despre ce pm vorbeam am zis să pun un status care poate e pe-nţelesul vostru.

Almost Ruined Pierre Cardin Suit - 400$ (ştiu, nu are acelaşi impact ca replica cu those were 500$ glasses asshole însă ochelarii sunt întregi
Calvin Klein Shirt - 200$
Da Vinci Shoes - 100$
Belt - 50$
Socks - 10$?
A Bottle of Chivas Royal and a bottle of Martini - fuck knows. i didn't pay for them
a tube of L'oreal Hair Gel which i don't ussually use - present
Zara Parfume - 150$

The Fact that i've played on 31st of December and 1st of January, Mortal Kombat Armageddon and the fact that from second one i kept true to my new year resolution - Priceless

For other things exists... who gives a shit... it's money!

Ştiu. Cheap ass stuff. Faptul că nu lucrez le face de valoarea. Faptul că am făcut o referire nu prea subtilă la o reclamă, mă face să scad şi mai rău în ochii dumneavoastră.

Acum urmează povestea. Povestea se intitulează

Revelionul 2007-2008

Băiat cu bun simţ cum sunt am vrut să fac revelionul la munte. Cum nu vroiam să pun singur câteva zeci de milioane vechi sau mai nou zeci de mii de ron singur am zis să mai întreb lumea prin septembrie. Răspunsurile au fost variat. E prea devreme. Am treabă. E prea devreme. Am treabă. Respectuos mi-am băgat pula în plan şi mi-am zis că primesc exact ce merit ţinând cont că nu am prieteni. În acest timp, o cunoştiinţă, mi-a zis că Revelionul o să fie marfă, şi că unde-l face mă ia şi pe mine. Aparent sutele de oferte ce trebuiau să apară au apărut. Dar pentru o singură persoană. aka pentru o singură tipă. aka posibilă de futut. Bineînţeles că adevărul este altul. Adevărul e, că defapt era pentru ea şi numai pentru ea că avea lumea ce să discute cu ea şi nu ştiau ce va discuta cu neaveniţii pe care-s şanse să vină, aşa că pe douăzeci şi ceva vine o ofertă, care este cântărită (fac semnul de labă) şi cu sufletul este acceptată. (semnul de mai devreme) Pe 28, eu primesc altă ofertă, pe 29 alta. Din moment ce părinţii m-au educat să fiu prostul societăţii n-am mai stat să amân prima invitaţie şi am rămas că mă duc acolo. (era încă anul trecut) Gazda care ştie să comunice prin massuri mă contactează. Eu îl întreb ceva. Scurt, simplu şi la obiect.

Je adică eu: tipe o sa fie? tipe bune? care se-mbata repede?

Fiind online şi nerăspunzând încerc din nou.

Je adică eu: te-am intebat
Je adică eu: daca o sa fie
Je adică eu: tipe
Je adică eu: de-mbatat
Je adică eu: !!! SI BUNE !!!
Je adică eu: deci. raspunde la asta pls

Observ că-ntrebările mele sunt ignorate aşa că aştept a doua zi când dau alt mesaj.

Je adică eu: intrebarea aia cu tipele era cat se poate de seriaosa. adica vreau si eu sa stiu daca mai vin fete sau daca o sa fie doar ana si baietzi
El adică El: salut
El adică El: sunt fete
El adică El: suntem cam jumate jumate
El adică El: asa ca stai linistit
Je adică eu: (emoticon de crizat)
Je adică eu: BUNE?
Je adică eu: (emoticon de crizat)
El adică El: in general da
El adică El
: sunt vreo 2-3 exceptii
El adică El: da alea sunt cu prietenii

Întotdeauna mama m-a-nvăţat să nu mă-ncred în străini, defapt filmele m-au învăţat să nu mă-ncred în străinii cu acadele, şi deşi domnul nu oferea acadele oferea ceva bombonele, însă totuşi, am zis că ok.

Fast-forward şi e 31. Bineînţeles că nimeni nu ştie nimic şi nimeni nu ştie să comunice deşi toată lumea e inteligentă. Mă-mbrac frumos, elegant, cum fac eu de revelion, îmi place să mă simt aşa, elegant şi să ştiu că lenevesc toată ziua dar primesc lucrurile alea şi nici nu sug pula pentru ele, şi plec la drum. Iau un taxi, în care domnul taximetrist mi-a spus câteva-ntâmplări de-ale dumnealui şi mă duc să mă-ntâlnesc cu persoanele respective. (aka, 3 tipe dintre care una era iubirea vieţii lui El) Mă duc eu acolo, ajung, salut părinţii, conversaţie mică, rezultă lipsă de comunicare, beau vişinata bunăăăăă. Dar ce bună că aş mai fi băut, însă trebuia să păstrez aparenţele care oricum nu cred că le-am păstrat. Lumea-mbrăcată... ciudat. Mă rog. I want skanky hoes, şi respectivele nu s-au îmbrăcat aşa, facem un fast forward - rezultă iar o lipsă de comunicare - ajungem cu taxiul în locul de-ntâlnire unde erau alte trei tipe bune. Vine persoana respectivă să ne ridice, cele trei tipe bune nu erau cu noi. Înjuri puţini în gând, treci mai departe. Stai şi te-ntrebi. Cine pula mea v-a pus să conduceţi în noaptea de revelion. Răspunsul e. Gazda care stă-n la draq-n cărţi unde nu te duc taxiurile. Mă rog, din cauza do'nşoarelor găsim o plimbare, prieten bun cu gazda. În drumul spre destinaţie, auzim povestea lui Iisus care a făcut mai multe-ntr-o zi ca alţii-ntr-o viaţă şi totuşi conduce maşina. bla bla bla, maşină jegoasă, bla bla bla hârtoabe de-ţi fuţi suspensia, bla bla bla, ajungem la destinaţie. Ajunşi acolo, eu observ că-s singurul în costum. Îmi zic, măh ce pula mea? după aia îmi zic măh unde pula mea sunt alea bune? Mă rog. Moving the fuck on, - iar ceva ce rezultă lipsa de coumnicare -, intru-n casă şi ce văd. CE VĂD?!?!?! UN PS2 CU MORTAL KOMBAT ARMAGEDDON !!! Când am văzut această minunăţie SONY am realizat că Revelionul va fi OK. Mă pun şi mă joc. Mi-o iau la-nceput, însă după, încep să-i rup pe toţi, dovadă că la ora 12 noaptea lumea mă numea Domnul Mortal Kombat. Ce să mai, eram un zeu de aur, iar pentru voi, care nu aţi auzit de expresia Golden God şi care n-aţi auzit de încă o expresie He wants his Almost Famous moment! vă pot spune că-mi pare rău dacă credeţi că are vreo legătură cu manele, pentru că, înseamnă că sunteţi proşti. Eu cu sacii-n căruţă, deschid o şampanie, (aparent eram singurul treaz la ora 12 şi singurul care a aşteptat să se facă 12 să o deschidă) beau, mă pup cu câţiva, mă pun să mă joc, mă duc niţel să văd de ce pula mea sunt melodiile atât de poponăreşti. (adică gay, adică de kkt) Pun un "haus", vine un manelsit şi-mi zice că el nu vrea "rock", eu mă uit la el, el schimbă melodia, eu îmi bag pula şi mă duc să mă joc. Lumea că de ce nu dansez, eu că pe ce pula mea să dansez. Mai mănânc, mai beau, mai mă joc, mai îmi fut costumul, mai vreau o melodie, mi-o taie la jumate, îmi bag pula şi zic că plec. Fiind în pulă la cucuieţi n-am cum să chem taxi, aşa că trebuiau să fiu dus cu maşina până undeva mai "central". Am zis să nu stau lumea să-ţi fută suspensiile şi gazul degeaba, şi după ce le zic cunoştiinţelor, cu care am venit şi care făceau spume la-nceput că o să fie naşpha, n-o să aibă ce facem şi o să stăm "noi singuri" că să mă mai scutească şi să nu mai ia apărarea ălora de pe-acolo că defapt băieţii vor să le fută, d'oh, mă re-ntorc la ps şi la nişte conversaţii la beţie, în care eu, încercam să-mi bag pula subtil în ideeile altora, în timp ce mă jucam cu un pui de căţel, foarte jucăuş, care numai câine de pază nu va ajunge. Fast-forward, e 9 şi ceva, costumul e futut, una din cunoştiinţe vine pe la mine, îi dau cu flit, că eram ocupat cu mkul şi eram prea scârbit, aud nişte mâţâituri de femeie venind de la un băiat, şi subtil fără să folosesc cuvântul pula încerc să-i fac să se ducă-ntr-o cameră separată unde să n-aud penibilităţile pe care le scoate pe gură un puşti ca să intre-ntr-o pizdă, se face zece, plecăm, ne duce gazda, pe drum gazda ne arată cum schimbi viteza fără schimbător, ne arată că pe o ceaţă mai naşpha a mers el, eu mă uit la pulă, ea nu e sculată, realizez că nu-s homosexual, cobor din maşină mă sui într-un taxi şi ajung acasă.

Ce New Year Resolution? Să mă doară-n pulă de alţii şi să-mi pese doar de mine.

Ca un PS: Statusurile de intelectuali vor apărea. Ţinând cont de Resolution, mă va durea-n pulă şi nu vă voi mai anunţa ca precedenta dată şi nici nu voi mai răspunde.

Ca un second PS: N-am comentat în legătură cu "diversitatea" mâncării şi a băuturii pentru că n-are rost. Tot ce pot spune. Trăiască Chivasul.

luni, 24 decembrie 2007

The Grinch Stole Christmas

o parte din numele unui, o fi fost carte n-o fi fost, pentur mine e FILM, film care nu l-am văzut.

Cum să-ncepem noi? Păi cât se poate de frumos. CU PULA! Uite aşa îmi bag eu pula. De ce PULA?! Pentru că e frumos să zici PULA! PULA! PULA! Pentru că dacă nu zici PULA şi-ncerci să pari cu bun simţ eşti luat de prost, şi fiind luat de prost începi să devii prost. DECI PULA! PULA?! PULA?! PULA?! Sună bine, nu?!

Hai să-ncepem, aşa ţărănist şi lipsit de tact. Îmi bag adânc PULA în mine. Eu sunt primul în care-mi bag PULA pentru că-s prost şi stau după alţii. Deci PULA, da?! Prim urare de Crăciun este, PULA MEA! nu că ar fi prea mare urarea.

Acum, continuăm cu un imens şi adânc PULA în cunoscuţi. Nu vă simţiţi toţi şi-ncepeţi să plângeţi şi să arătaţi cu degetul degeaba că după aia vă iau cu PULA şi pe voi. Deci, PULA BĂH! Să vă aducă moşul o PULĂ şi să v-o băgaţi în voi că aveţi nevoie la cum vă comportaţi. FRUSTRAŢI.

Mesajele cu PULA continuă pentru toţi rataţii ţării care arată cu degetul problemele şi nu-ncearcă să le schimbă însă se plâng despre ele. Copilaşi, adulţi, ia mai duceţi-vă voi în PULĂ, aşa direct şi fără ocolişuri. Daţi-vă draq de certini plângăcioşi care faceţi câinele meu să pară proşti pe lângă voi. You self righteous fucks, self-proclaimed intelectuals, i wish you all get fucked in the ass. FUCKING FUCKS! (a trebuit să scriu în engleză că mă simt mai elementul meu să folosesc aceste construcţii)

De Crăciun PULA se trimite şi la toţi şoferii din Bucureşti şi din ţară. Chiar mă doare-n PULĂ! Când zic în toţi, în toţi se duce. Că vă ştiu pe unii chiar mă doare-n PULĂ. Staţi acasă bunicuţelor dacă nu sunteţi în stare să ţineţi maşina pe şosea când plouă şi ninge. Nu trebuie să-ntârzii eu că sunteţi voi PROŞTI! MUIE!

Ce să mai zic de PULĂ? Nu ştiu, dar scriu PULĂ aşa la infinit. Poate-s ca ăia care desenează PULAi. Deah, trăiască PULA filmelor americane că am învăţat că unii au o problemă şi desenează PULAi şi săracii nu ştiu de ce. Eu folosesc PULA că vreau. PULA-PULA-PULA!

Aşa ca o urare, de Crăciun vă doresc multă PULĂ şi să mă lăsaţi în PULA mea în pace! Ca să nu mai mâncaţi căcăt pe viitor şi să fiţi şocaţi că vai de PULA mea cum vorbeşte.

Deci, CRĂCIUN la fel de FERICIT pe cât sunt eu în momentul de faţă! Ah dah, DE CE PULA MEA DAŢI MASSURI CU CRĂCIUNUL! SĂ MĂ FUT ÎN ELE DE MASSURI! LIPSIŢI DE ORIGINALITATE AIA SUNTEŢI. Dacă n-aveţi să vă storciţi creierul să inventaţi ceva original scrieţi în PULA MEA , crăciun fericit că e de-ajuns.

Şi-nainte să ziceţi că scriu la beţie, sunt pe cât se poate de treaz, însă mă duc acum să beau. Şi sper că o să beau şi când o să mă trezesc o să fiu în spital plin de vomă şi cu perfuzii înţepat ca să mă simt eu bine de CRĂCIUN!



sâmbătă, 22 decembrie 2007

Greu De Ucis

N-are vreo legătură cu filmul. Sau poate are. De ce? Că ascultam asta în timp ce scriam. Ascultam, vedeam, who gives a sh.t nu? Ceea ce contează e cum am ajuns din nou în starea de mahmureală. De ajuns n-am ajuns, deoarece nu-mi voi permite. Voi bea până mă voi culca şi când mă voi trezi voi pleca fără să mă mahmuresc. Aşa că, vreţi să auziţi o poveste nu?

Te-ntâlneşti cu colegii din liceu. Au trecut ceva ani. Te-ntâlneşti, îţi zici că vin toţi, dar ştii că nu va fi aşa. Zici că te duci, că deh, să nu pari aşa antisocial, să nu pari nu ştiu cum, însă-n mare parte, să nu pari prea anti-social. Cu câţi din ei păstrezi legătura? cu 2,maxim 3, cu câţi, păstrezi cu adevărat legătura? cu 1? Vorbeşti cu ăla. Să mergeţi sau să nu, vă socotiţi care să fi wingmanul la ceva fi să fie un crash and burn. Stabiliţi ce şi cum.

Ziua cu pricina vine şi după ce primeşti massuri la disperare, în legătură cu evenimentul ce oricum nu prea te-ncântă zici că te duci. Deci, vine ziua cu pricina, şi realizezi că nu te mai duci cu maşina. Ce faci? Simplu. Bei. Şi când zic BEI zic că bei alcool. Aşa că te duci cu vin în tine. Cu vin în tine şi pe stomacul gol. Să pari sociabil, să pari nu aşa anti-social să pari... să pari ceea ce nu eşti, am dreptate? Te duci, te vezi cu wingmanul sau cu wing-leaderul cum vreţi, şi te mai vezi şi cu ceilalţi. Toate bune şi frumoase. Ai băut vin. Vinul roşu e bun, chit că nu e Pinoit Noir şi e Merloit. Nu-ţi pare rău că ai luat metroul şi nu te-ai suit în maşină. De ce? Pentru că ai băut! D-aia. Drinkin' Ownz!!!

Te vezi cu ei şi din 30 vin 10, sau 15 sau câţi au venit, eşti prea ameţit de la vinul băut pe stomacul gol. Ce faci. Începi să foloseşti cuvântul pula. În exces. Pula, PULA, PULA! Tu, care nu-l prea foloseşti de faţă cu alţii. Pula, pula, şi iar pula, pe lângă pula-ncepi să faci lucruri tâmpe, dai un pumn, primeşti doi şi returnezi trei. Te amuzi din motive stupide şi mergi mai departe.

Se strâng toţi 15... sau 10 din 30, şi-ncepi să schimbi cuvinte cu ei. Nu contează că aveai sau nu tangenţe în liceu, acum eşti băut, baţi cuba toate-s frumoase, toate-s bune, you move the fuck on , te-ntrebi cât de cul e să fi băut. Move the fuck on. Ajungi unde-i rezervată masa. Vezi că respectivilor nu le place. De ce? Că nu le place. Că nu e o masă mare la care să stea toţi. Asta, e, comanzi o tărie, o dai pe gât, şi te duci la următoarea rezervarea. (noroc cu ăia de au venit cu maşiniile)

Te sui, cobori, schimbi câteva pula deşi de obicei nu o făceai, deşi-n liceu, chiar nu foloseai cuvântul, aşa că pula-pula-pula. Ajungi unde trebuie, şi ce faci? Mai comanzi o tărie. Te uiţi la lume, toţi sunt îngeraşi, ori sunt la volan, ori nu beau alcool, găseşti câţiva demoni şi ciocneşti un pahar cu ei, şi pe al doilea îl bei direct, şi pe următoarele două le dai fără să maic onteze ce şi cum. Eşti happy, te socializezi, discuţi cu toată lumea, ştii că eşti ameţit, beat nu eşti, eşti ameţit, te simţi bine, alţii probabil că nu, dar contează că te simţi tu. Zici lucrurilor pe nume deşi ai băut Santal şi nu Sprite şi vine mâncarea. Mănânci, bei, ciocneşti mai mănânci. It's all fun'n games. Se termină totul, şi ştii ce contează? lăsând la o parte că nu contează că ai pus virgulă înainte de şi contează că nu ai dat pe-afară. Ştii cum să bei fiule. Te-ai învăţat. Ai băut şi ai mâncat şi te-ai amuzat, iar în final asta contează nu? A fost bine. GG.

Te duci în Carrefour. Vrei costum de Moş Crăciun. De ce? Pentru că vrei? Ai probleme, asta vrei, iar pe lângă problemele văzute ai mai şi vizionat un film în care replica de a rămas în memorie a fost Fuck Me Santa! Te uiţi la lume, cum cumpără-n disperare din hyper-market. Te uiţi că acel costum de Moş Crăciun arată de tot kktul şi nici măcar nu-l găseşti întreg şi sigilat aşa că mergi mai departe şi aştepţi să fi dus acasă. Cobori din maşină şi te-ndrepţi spre casa în care intri, mai bei nişte vin şi te pui să scrii în timp ce vizionezi videoclipul de mai sus. De ce-l vizionezi? Că te face să te simţi ok! GG nu?! adică Good Game sau Good Goo! în concluzie, Cheers! a fost bine nu?!

N-am fost rău? Ntz-ntz-ntz. N-am vrut să fiu.

miercuri, 12 decembrie 2007

Traffic

E traffic şi are doi de F. Că aşa e marfă, să pui cuvinte-n engleză. Engleza e cool. Foarte cool. E cool că e filmul ăla, Traffic care nu prea are legătură cu subiectul şi mai melodia aia, a lui Tiesto, tot Traffic. Ideea e că vorbim de trafic. Nu cu droguri, nu cu, carne vie, de trafic. Ăla cu maşini.

Mahmureală planificată. Mi-am pus eu fundul frumos în maşină să mă duc la facultate şi-n cele 30 de minute până acolo mi-am zis că deja prea mulţi nervi strică, şi cum nu pot să scriu aici decât după ce beau şi după ce, în teorie, alcoolul se elimină din sânge, a trebuit să stau la facultate cu gândul că ajung acasă, beau, mă culc, mă trezesc şi intru-n starea-n care-mi permite să scriu.

Lucrurile au stat puţin altfel. În loc să mă culc m-am mai uitat la un episod dintr-un serial pe care-l urmăresc, aşa că 45 de minute după trei pahare de rom combinate cu ţuc, am zis că mă apropii cât de cât de starea necesară pentru a debita aberaţii. Note to self: Mahmurelile planificate nu-şi au rostul. Lipseşte substanţa. Pe viitor nu mai fă aşa.

Se ia un oraş la-ntâmplare. Hai să zicem, Bucureşti. Se ia un şofer la-ntâmplare, hai să zicem eu, hai să zicem că eu sunt şi Zeu. Păi de la 10 ani mă jucam pe comp. De la jocuri cu F1 până la raliuri, la curse legale sau ilegale, ce să mai, atâta timp cât în joc eram dă best e clar că aşa sunt şi-n realitate. Dacă-n joc intru cu 200-n parapet trebuie şi pot să dau load, dau load şi când intru-n copac... sau nu?

Deci, un şofer se plimbă printr-un oraş. Nu poate să zică din plăcere, dar decât să se-nghesuie-n tramvaie, să miroasa transpiraţia altora, să aibă grija la toate cele 10 buzunare şi să vadă cum ţăranul ascultă manele pe telefon, şi zic ţăran ca să nu zic ţigan să mă credeţi rasist că n-am folosit cuvântul cu r, prefer să stau eu prin trafic în mediul meu. Eu şi cu mine. Poate fac mai mult, poate-mi fac mai mulţi nervi, dar măcar ştiu că depinde de mine şi nu de altcineva.

Bineînţeles că lucrurile discutate aici, spuse la nervi, (care defapt nu-s nervi, aş dori să fiu nervos, să simt ceva când scriu) au mai fost spuse, le ştie toată lumea şi nu e prea cool să fie repetate dar, poate, în modul acesta se mai trezeşte careva la realitate.

Ca să continuăm. Şoferul de mai sus, care se plimbă prin oraş, se plimbă şi este uimit de cât de proşti sunt alţii. După cum spuneam, alţii sunt proşti pentru că deh, he's the best. În rândurile următoare o să iau eu frumos la pu.., defapt ca să fiu mai diplomat, o să scriu câteva rânduri despre fiecare de şoferi care mă stresează. şi defapt prin eu, vreau să zic, şoferul respectiv, şoferul de mai sus... adică nu eu, eu, ci el, şoferul, dar vorbesc la persoana I pentru că, vorbesc la persoana I. Nu este vreun top, pur şi simplu următoarele categorii de persoane, mai exact de şoferi, vor fi-nşirate-n ordinea-n care-mi vin în minte.

[pauză de câteva minute ca să bem nişte vişinată. pişoarcă de găseşti să cumperi în magazine. nu d-aia adevărată. oricum, din mahmureli o dăm în beţiveli]

Clubul Taximetriştilor - singurii zei, mai zei ca mine. Aceşti şoferi profesionişti sunt cei mai buni. Ei sunt miezul miezului. Deşi sunt pe nişte străzi populate, aceste persoane respectabile care-şi câştigă pâinea plimbând lumea dintr-un loc în altul şi, măcar jumătate din ei încercând să o prostească, conduc prin Bucureşti, poate şi prin alte oraşe, dar noi vorbim de Bucureşti, precum conducea Schumacher în Formula 1. Aceşti domni respectabili în timp ce conduc, au ocupări mult mai importante decât să semnalizeze schimbările de bandă, sau să se asigure. Dumnealor vorbesc cu, clienţii, pufăie respectuos dintr-o ţigară arătându-şi superioritatea, sau conduc cu cotul pe geam. Lăsând la o parte că ar trebuie o lege care să le permită dumnealor să schimbe banda oriunde şi oricând, din cauză că dumnealor, spre deosebire de ceilalţi muritori de rând îşi câştigă pâinea conducând, ar mai trebui să existe şi nişte străzi dedicate dumnealor, care să fie speciale pentru taximetrişti şi interzise celorlalţi conducători. Eu, personal, îmi scot pălăria în faţa dumnealor. De fiecare dată când am apelat la acest mijloc de transport am fost tratat cu respect. Ba, am fost luat cu-ntrebări banale, legate de experienţele mele sexuale din seara respectivă, ba mi s-a pufăit în gură fum fără să mi se ceară voie, bah s-a-nceput discursul de superioritate al taximetriştilor în faţa celorlalţi conducători. Acum aş spune că nu toţi sunt la fel, dar ţinând cont că toţii românii fură n-are rost să vorbim de excepţii.

Zeii Şoselelor - am ales acest termen deoarece chiar nu ştiu cum să-i numesc. Aceşti zei ai şoselelor sunt acele persoane care au învăţat să conducă de la taximetrişti. Credeam că sunt singurul copilaş frustrat că ţăranii din trafic nu semnalizează. Am observat că mai multă lume-mi împărtăşeşte opinia şi când am văzut şi o referire la acest lucru într-un film recent văzut am fost plin de fericire. Zeii ăştia ai şoselelor, sunt nişte şoferi care-şi ridicau carnetul în timp ce prietenii se-ntrebau cum de au trecut examenul. Aceşti zei nu contează, ce maşini conduc, pur şi simplu sunt zei. La fel ca taximetriştii schimbă banda fără să semnalizeze, pentru că e greu să mişti mâna 10 mm înainte să tragi de volan. Aceşti zei sunt şi mafioţi înăscuţi, băieţaşi de cartier unşi cu toate alifiile pe care, dacă-i superi vin lângă la tine la stop, coboară geamul electric şi cu razele luminiţelor de pe bord ce se reflectă-n ochelarii de soare purtaţi noaptea încep să te ia cu limbaj de leetişti ce sunt, limbaj ce nu acordă subiectul cu predicatul. Zeii ăştia, se bagă-n faţă la stop, pe banda a patra când defapt sunt 3, dar uită să accelereze când e verde şi-ntârzie traficul, se bag în intersecţile blocate că au verde şi aia contează, îi claxonează pe ăia care observă că a-nainta un metru chiar n-are rost, că pe loc tot stai, schimbă trei benzi, fără se semnalizeze, în coloană la 50 de m de intersecţie pentru că şi-au adus aminte că trebuie să facă stânga, scot capul pe geam dacă n-ai oprit să-i laşi să treacă când s-au băgat pe banda ta fără se semnalizeze, şi-n principiu, au o fufă lângă ei, o fufă care să-i arate cât de macho sunt ei la volan. Aceeaşi zei care, dacă văd o tipă la volan, aia poa' să meargă cât de prost vrea, că domnii sunt gentilmoni, deschid geamul şi o ajută. Domnilor, cu respect, vă salut.

Clubul Loganiştilor - să nu mă-nţeleagă nimeni greşit. N-am nimic cu cei care au Logan. Renaultul e Renault şi Renaulutul e Renault nu e Dacie. Dacia a fost, acum e Renault, şi nu orice fel de Renault, e Logan. Lăsând la o parte că dispreţuiesc numele, mai exact modul în care a fost folosit, trec peste asta şi zic că Patrioţii ţării trebuie respectaţi, iar ei nu trebuie să respecte pe alţii. Nu zic că citez pe cineva, dar ceva asemănător a zis de dumnealor. Aceşti loganişti sunt şi ei zei ai şoselelor în devenire. Majoritatea au trecut la Logan de la o maşinuţă cu, carburator şi acum se cred în filme ca The Fast and The Furious sau jocuri gen Need For Speed Underground când aud că maşina lor are injecţie pe benzină. Se pun ei frumos şi flashuiesc, şi taie linia continuă, că nu le convine că tu mergi cu 70 prin oraş şi ei vor cu 100. Ambalează motoarele pe la stopuri şi-şi tunează estetic maşina. I-aş numi, nişte pokemoni ai carosabilului însă ajungem şi la acest grup, loganiştii fac spume când au câte o maşină-n faţă, indiferent de viteza pe care o are aceeaşi. Loganiştii trebuie să fie primii. Domnilor, vă salut, cum am salutat şi cele două grupuri de mai sus.

Clubul Băieţaşilor de Bani Gata - aici mă refer la tineretul cu BeMeWuri, Merţanuri, sau mai ştiu eu ce maşinuţă aparte care şi-au cumpărat sau nu maşina. Mă refer la puliflicii ăia, care stau cu geamul jos pe la stop şi aruncă replici acide celorlalţi participanţi la trafic. Vezi băh ce maşină am? Mă refer la ăia care şi-au luat BMW chel şi-n leasing pentru că e cool să ai BMW. E cool să ai orice maşină d-asta şi e uncool să ai alta.

Clubul Maşinilor "Clasice" - În acest grup intră cei cu maşini de acum 20 de ani, care-n loc de ţeavă de eşapement au un dispozitiv care să-i facă pierduţi într-o perdea de fum şi care, au aceste maşini, ca să nu le numesc vechituri pentru că, aşa au văzut ei că e cool, prin filmele menţionate de mai sus. Probabil că fiind teribil de excitaţi de faptul că e cool să ai maşini de acum 10 - 20 de ani, au uitat să observe, că prin mai sus numitele filme, acestea sunt îngrijite. Nu au dispozitive care să facă perdea de fum, nu au motoare ce se opresc la stop şi nu mai pornesc, nu au frâne care să nu acţioneze tot timpul, sau nu uită să-şi spele maşina

Clubul SUVurilor - Grupul 4x4, Grupul Ălora care au Penisul Mic şi vor Maşină Mare deşi M-au Cum să se Mişte cu Ea prin Trafic, grupul ălora care-s mai presus ca alţii, deoarece înălţimea maşinii lor este mai mare. N-am înţeles de ce-ţi iei maşină d-asta. Bine, eu nu-nţeleg multe lucruri. Nu-nţeleg de ce-ţi iei SUV japonez şi nu-nţeleg de ce pm ţi-ai luat SUV dacă la gropi încetineşti până la 10 km pe oră. Dar ăsta sunt eu, nu-nţeleg multe. SUViştii sunt zei pe autostradă, 200, 200+ se duc băieţii şi te flashuiesc de nu te vezi dacă depăşeşti şi tu pe banda a doua. Se duc, se duuc, şi sunt duuuuuuuuuuuuuşi. Nu contează că stabilitatea maşinilor alea nu e la fel ca cea a uneia mai joase. Ei se duc. Şi duşi sunt. Le parchează cum îi taie capul pentru că le e uşor să urce pe bordură, taie benzile la fel ca taximetriştii că dacă intri-n ei, tu te strici mai rău şi... well, au SUVuri. Aia contează. Salutări, domnilor!

Clubul Maneliştilor - sau Clubul Pokemonilor după cum am spus mai sus. În clubul ăsta intră toţi cei care au Mercedes înainte de 80, sunt umflaţi cu pompa dar poartă haine strâmte de le iese burta-n evidenţă pe sub volan şi pe care atârnă vreun lanţ, circulă cu geamul jos şi cu manele la maxim şi poartă ochelari de soare, indiferent de ora zilei... sau a nopţii. Aceşti şmekeraşi care umblă cu katane şi bâte la vedere sunt echivalentul italienilor de prin New Jersey protretizaţi în seriale ca Sopranos sau în filme ca 25th Hour. Băieţei fără cap, care au făcut rost de maşină, ciordind-o din Germania, mâncaţe-aş, coboară la stop şi-ţi dau în parbriz dacă te uiţi urât la ei, sau dacă ai avut tupeu să schimbi banda şi să te pui pe a lor. Domnilor, salutări şi dumneavoastră.

Clubul Fetelor care Consumă Apă Plată cu Lămâie - trebuia să mă iau şi de domnişoare. Am dreptate sau nu? Am dreptate, normal că am. De ce mă iau de ele? Păi ele nu sunt atât de multe ca masculii-n trafic, şi majoritatea pe care le vezi merg prost. Taie şi ele benzile fără se semnalizeze, ca să arate că-s egale bărbaţilor, se găsesc să uite să plece de la stop, se panichează şi când le claxonezi nu se mai mişcă din loc sau sunt prea ocupate să se privească în oglindă. Aflându-se-n trafic sau staţionând, un mare pericol sunt... defapt sunteţi domnişoarelor. De la maşinuţele alea mici şi drăguţe pe care le aveţi până la statul în turnul de SUV dumneavoastră-n anumite circumstanţe, mai bine aţi sta acasă.

Ar trebui să zic şi de personajele pozitive?

În final, vreau să vă spun, că eu salut folosindu-mă de formula. Mă, ce PULA MEA?!

duminică, 9 decembrie 2007

În dă Club

[11:59] Folosindu-ne de această construcţie, împrumutată de la unul din cei mai de succes artişti internaţionali din acest moment, faimosul 50 Cent cunoscut şi sub numele de Curtis Jackson, aş dori să vă-mpărtăşesc trăirile mele de seara trecută.

Ce face lumea care se respectă sâmbătă seara? Păi fiind weekend, lumea iese în cluburi. De ce iese lumea-n cluburi? Pentru că... defapt să trecem direct la subiect.

Deci e sâmbătă, hai sună cunoscuţii să ieşi. Unii zic că ies, alţii că au treabă. Într-un final te bucuri că măcar nu stai în casă. Fiind ieşire, întreabă-i p-ăia de vin dacă stau să bea o gură cu tine. Având cunoştiinţe care vor fi ridicaţi la gradul de sfinţi într-un moment sau altul al vieţii, îţi cam piere ideea de a mai ieşi. Te gândeşti şi-ţi zici că dacă tot stai pe uscat te duci cu maşina ca să nu mai dai banii pe taxi. Deoarece chiar n-aveam chef să mă duc să dau din cap pe acelaşi ritm câte 10 minute şi să mai fiu şi treaz, apelez la puterea de convingere şi reuşesc să corup pe cineva. Nu vrei tu să laşi maşina şi să luăm taxiul până-n club? La-ntoarcere dormim şi după aia te duci tu treaz, frumos acasă. Zis şi făcut.

Fericit nevoie mare, zic, băh, dacă tot mergem hai să rezervăm şi-o masă ca să nu stăm 5 ore-n picioare degeaba. Dai un search cu google, te foloseşti de celular şi ai şi masă rezervată. Timpul trece, se apropie ora de plecare. Tu eşti fericit nevoie mare, ieşi, bei, te simţi bine. E sâmbătă seara. Distracţie.

Ajuns în club te duci să cauţi masa. Le zici pe-acolo că ai o rezervare, te-ntreabă pe ce nume, le zici numele şi fără să te caute pe vreo listă, te conduc la o masă. Notă către sine: Data viitoare când te duci şi uiţi să rezervi, zi un nume la-ntâmplare şi cel mai probabil primeşti masă.

Te-aşezi şi, clipa magică se-apropie. Iei meniul şi ca un copilaş ce-şi deschie cadourile de sub brad, îl deschizi şi te uiţi în el. După câteva secunde de verificat, vezi ce şi cum. Bang. One shot, one beer and some peanuts. Ignorăm că se aduce altă băutură din cauză că numele este asemănător, trecem la shot. Peste cap vere! Ca prin filme! Dai pe gât paharul, te arde, stingi cu nişte bere, mănânci nişte alune, grupul se-ntregeşte. Hai să ne pupăm, hai să ne strângem mâinile, hai să ne luăm în braţe. E un fel de conversaţie pe yahoo, două emoticonuri şi trecem mai departe.

E de-abia 11.30, muzica nu-ncepe, lumea stă cuminte, la mese, prin club, rezemându-se unul de altul, toţi se pregătesc ca marele dj să-şi folosească magia. Cu paharul sau sticla-n mână, mai schimbă câte-o vorbă strigată-n ureche. Să vezi ce-am făcut! Să vezi ce obosit sunt dar am venit oricum! Să vezi ce dansez chiar dacă nu prea am chef!

E 12? Nu ştiu. Se aude o voce. Sunteţi gata să... şi-ncepe muzica. Un asurzitor rimt magic. boom-boom-boom. Iau sticla de bere, şi mai beau un pic. Mă uit ca prostul în mijlocul clubului. Mă uit ca prostul la sticlă. boom-boom-boom. Ce se-ntâmplă frate? De ce nu simt muzica? Alo, domnişoara, mai aduceţi o bere şi-un shot dacă se poate? Ritmul continuă, după aproximative 10 minute alt ritm începe, din nou, repetitiv, la 5 sunete, o repetiţie. Vine domnişoara cu băutura, dau pe gât shotul sting cu berea şi parcă-ncep să simt bumuitul. Mă uit la partenerul de băut, el se uită la mine... Paaaaaaarty tiiiiiiiime! Tragem sfinţii de la masă care spre deosebire de mine ştiu să se distreze uimitor şi fără să bea, şi-ncepem să ne zbenguim. Mişcări robotice, mişcări repetate, la fel cum e şi muzica. Mă simt ca-ntr-un film prost. Mă-ntorc, mă uit la lume, acelaşi lucru, se mişcă, dar nu ştiu de ce o fac? parcă nu simt nimic. Nici ei. Nici eu. Poate nu-s singurul? Oare de ce se-ntâmplă asta. La 15, 20 de minute, mai iei o gură de bere, că se duce efectul, când se duce efectul alcoolului, nu mai sunt fericit. Am nevoie de refilluri. Nu mă deranjează. Hai mai bea puţin, hai mai vezi ce privire-ţi aruncă cunoştiinţele nealcoolice, ia mai fă un mişto cu colegul de sticlă, pe care oricum l-ai fi făcut, indiferent de cantitatea de alcool din sânge, deoarece vă ştiţi de nu ştiu când şi vă permiteţi asemenea, mai vezi cum se uită cunoscuţii la tine de parcă te-ai fi dus în South Central LA cu o mască albă pe faţă şi-ai fi strigat White Power! Mai realizează niţel că muzica asta e repetitivă-n draci. Te mişti, trec vreo alte 10 minute, alcoolul se cam duce, începi să-ţi pui întrebări? De ce pm vin aici? De ce pm mă mişc pe zgomotele astea? De ce ...? ah, uite sticla, sunt salvat. Înapoi la dans. Mai fă o glumă, fă-o cu cap, cine ştie ce se-ntâmplă. Poate n-ar trebui să-ţi permiţi una sau alta cu respectivele persoane. Glumeşte, mişcă-te fi happy. Fi ceea ce nu eşti de obicei!

Zi că vrei să te duci pe ringul de dans. Acolo, unde se-mbulzeşte lumea, că deh, e mai cul, e mai mulţi. Hai să mergem. Dar stai? Nu putem pleca. Cine rămâne la masă şi cine rămâne cu lucrurile de la masă? Ne punem iar întrebări, de data asta berea nu cred că mă salvează. Dar mă salvează de la altele. De ce pm nu v-aţi lăsat voi lucrurile-n maşină din moment ce aţi venit cu, caleaşca regală? De ce a trebuit să le luaţi cu voi în club? Ah, ce mai contează. Nu mai contează. Începem să ne despărţim. Doi rămân la masă, alţi 4 se duc să danseze. În teorie ne cunoaştem, în practică, ca să vorbim unul cu altul, trebuie să luăm bon de ordine să discutăm. Asta e, aşa e-n zilele noastre, trebuie să băgăm pe fiecare-n seamă, trebuie să pretindem că ne face plăcere să discutăm cu respectivii, chiar dacă, altora le spunem că n-avem treabă cu ei, că nu ne pasă, că n-avem ce discuta. Asta e, trebuie să fi diplomat. Unii zic că trebuie să fi nesimţit. Acum mă-ntreb, oare cine are dreptate? Oricum, ceea ce contează, e că se ducea alcoolul şi se ducea şi gradul de a-nţelege şi a dansa pe muzica respectivă, aşa că trebuia să mai inserez ceva-n mine. Zis şi făcut, întors la dans. Dansat, dus la masă, să eliberăm gardienii libertăţii de rol, stat singur pe la masă, tolănit, ca un porc, uitându-mă la lume, cum se mişcă... robotic... cum beau ca să se distreze, sau poate se distrează ca să bea.

[18:49] [fus la cumpărături. ajutat familia. mândru că am făcut o faptă bună pe ziua de azi. un pas mai aproape de rai după ce am făcut vreo 10 mai aproape de iad. sunt mândru. m-am întors. am mâncat şi n-am băut. sunt şofer corect. nu-mi permit treburi d-astea. merg cu vrum-vrum-ul, nu pun gura pe alcool. parol. s-a mai dus din starea de mahmureală; în teorie ce scriu acum nu mai e aşa mahmurit, însă romul mă aşteaptă, romul, că prea a vândut bine romul domnul Depp în Piraţi. Trebuie să-ncerc şi rom. Dar după ce-l încerc, n-o să mai fie "mahmureli" o să fie direct "beţiveli"]

Stau tolănit... mai iau o gură de alcool. La masă se aşează un necunoscut. Mă duc şi-i zic că măcar decenţa de a cere voie ar trebui să o aibă. Nu mă deranjează. Şi aşa e goală. Măcar să o folosească cineva. Conversăm niţel din semne, mă-ntorc la tolănit. Mă uit la lume. Mă uit înspre locul unde e djul. Urlu-n mine. "Cine pm te ţine? Cum pm ai făcut rost de job?!" Pun fluierul la bot şi fluier, în ritmul muzicii, ritm repetitiv. Am uitat să zic? M-am făcut cu-n fluier. Era o tipă şi le dădea, am fugit eu după ea şi mi-a dat unul albastru. Albastru e culoarea mea preferată. De unde ştia? Oare cum?

Vin cunoscuţii la masă eu mă ridic să beau ceva, şi mă duc la restul cunoscuţilor. Dintr-o dată toată lumea zbiară, sare, e Rise Up. FFS! Se vede diferenţa, între atmosfera aia care era la hausul ăla plictisitor şi repetitiv şi ce se simte când e melodia asta. Lumea ştie versurile, le zbiară, zburdă, fluieră, se mişcă. Se mişcă ciudat dar măcar nu atât de repetitiv. Se termină Rise Up însă continuăm cu-n Next Episode sau California Love. Nu-mi mai aduc aminte exact, ştiu doar că era hip-hop adevărat. Era muzică pe care o simţeai. Făcea parte din acea categorie de soul music. Din nou, lumea e-n extaz, se mişcă, se zbenguie, le vezi expresia de pe feţe. Se termină. Suntem într-o naraţiune, şi teoretic ăsta era punctul culminant, însă practic, practic nu-i nimic. Se termină Hip-Hop-ul adevărat şi reintră un haus. Lumea începe să fluiere, să se mişte... să facă cinci mişcări şi a şasea să fie prima din cele cinci. Se repetă din nou. Se repetă mişcările, se repetă ritmul, se vede pe faţa lor cum oamenii se mai sting niţel. Mă uit la tipul cu ochelari. Îmi zic... Vai de pm. Ce şmecheri suntem! Mă uit la lumea care dansează. Alcoolul se duce din sânge.

Mă-ntorc la masă. Tipul acela mai e acolo. Mai sunt doi de-ai mei mă tolănesc iar. Discutăm niţel. Bârfim. Ne-njughiem unul pe altul pe la spate. Ne zâmbim în faţă, dar ne vorbim când întoarcem sfatele. Ar fi ironic dacă nu ar fi trist. Să fie acea falsă diplomaţie care ne face să recurgem la asemenea lucruri? Să fie oare combinarea de nesimţire şi diplomaţie? Ideea e că efectul băuturii se face pierdut. Ritmul începe să se piardă. Intru-ntr-o stare de şoc. Mă sperii. Ce să fac? CE SĂ FAC? Mă ridic şi mă duc la bar. Beau un shot, îl sting cu o cola. Vroiam pepsi, dar deh, e coca, vroiam fără zahăr dar nu era. De ce vroiam fără zahăr? că suna mai marfă zero, sau max, că mă amuz gândindu-mă la to the airport că deşi detest ce-ar fi-ul dublat, totuşi parcă colaul cu coca-n faţă normal, e diferit, diferit într-un mod negativ. Îl sting cu cola-n timp ce simt ritmul muzicii. Mă mişc, draq ştie cum, închid ochii şi ridic în sus. Nu-mi pasă ce fac, contează că nu stau. Mă mişc alături de gardienii libertăţii care şi-au asumat acest rol pentru marea parte a nopţii. Mi se acreşte.

Mă re-ntorc la masă. Mă tolănesc din nou. Le zic celor doi care erau acolo să se ducă să danseze că eu stau la masă. Trece ceva timp, alcoolul se duce. Îl întreb pe tipul care stătea dacă mai stă că m-aş mai duce să dansez şi nu vreau să rămân fără masă. Probabil înţelege altceva îmi spune că în curând se ridică. După vreo 5 minute pleacă, mă salută, îmi mulţumeşte. Rămân eu şi masa. Mă crăcănez ca un ţăran. În dreapta, vreo 20 de persoane, în stânga, alte 20 de persoane. Realizez de ce vin câte 20 la o masă. Nu trebuie să stea toţi la ea. Nu trebuie să se cunoască bine, trebuie doar să se ştie. Nu trebuie să fie un grup, pot fi mai multe. În modul acesta toată lumea-i cu toată lumea. În teorie. Stau singur la o masă, cu alcoolul ieşind uşor uşor din mine. Senzaţia ce urmează nu e una frumoasă. Stau la masă. Mă simt ca Tony Montana-n Scarface.

Se duce tot alcoolul. Încep să mă sictiresc. Mă uit la lume. Ascult ritmul, mai dau cu limba pe fluier. Mai suflu-n el. Mai aud cum zbiară djul, VREAU SĂ VĂD CĂ SIMŢIŢI RITMUL! În gândul meu zbier. CARE RITM?! DE CE PM EŞTI AŞA ORB ŞI NU VEZI DIFERENŢA-NTRE HAUSURILE ASTEA DE KKT ŞI MELODIILE ALEALALTE GEN RISE UP?! DE CE TE PĂSTREAZĂ VERE?!

E patru. Nici nu cred că mai e djul. Mixurile de 10-20 de minute au revenit. Fără ritm fără nimic. Se goleşte clubul. Sunt sictirit. Din neanţ apare toată lumea. Mă-ntreabă ce-am păţit. Că de ce m-am supărat. Sunt prea sictirit. Alcool nu mai am în mine, şi de introdus chiar n-am chef, nu vreau să ajung ca ăla pe care l-am prins în budă că voma; şi că tot veni vorba de budă. Cât de greu e să ai o femeie care să se ocupe de curăţenia-n budă. Înţeleg că ăsta nu e Bamboo, dar totuşi să rămâi fără hârtie de şters pe mâini chiar după primele 2-3 ore de la deschidere mi se pare de kkt. Săpun lichid? Nici vorbă!; revenim la mine. Stau, sictirit, sare lumea pe mine precum iepuraşii. Că ce-ai păţit. Că ce ai. Că hai să dansăm. Fac bot şi zic că n-am chef. Întreb partenerul de băut, care n-a mai băut de pe la-nceput când ne tirăm că m-am plictisit. Că hai că mai stăm puţin. Mai dansează lumea-n faţa mesei. Eu mai stau şi mă uit. Îmi descarc sufletul, frustrările, uneia din persoanele care nu-şi arată indignarea faţă de mine prea evident. Trece timpul.

Mă duc. Ridic hainele. Salut lumea, n-am chef de pupici, n-am chef de huguri, atmsofera de yahoo mă scârbeşte oricum. M-am săturat de superficialitate. Dau mâna, şi după aceea fac o aplecare. Probabil nu prea evidentă. Probabil nimeni nu s-a prins că acela a fost semnul de despărţire. La cum ştiu persoanele respective, o să comenteze că nu le-am zis pa. S-a mai întâmplat odată să mi se spună că n-am salutat, din simplul motiv că n-am zis bună şi am făcut un gest cu mâna. Lucrurile astea nu-şi au rostul aici. Poate la următoarea mahmureală.

Ieşim şi plecăm. Căutăm taxi. Nu, Nu, Până acolo? 25 de Ron! (trântesc uşa ca să nu-l bag în origini - nu suport să fiu luat de prost, în special de taximetrişti) Da, haideţi! Ajungem. 10 Ron. O seară plăcută. Era dimineaţă dar asta e. Căutăm un non-stop. Chipsuri şi Cola. Deschid uşa. Împuţim camerele a tutun. Un mic Mortal Kombat, un mic Tekken, hai să vedem cum se bate ăla albul cu ăla negru... ZzZzZz...

Cuvânt Înainte

"That's right! That's right! We know the best feeling in the world is the one between the second and third martini. That was my deal. I just enjoyed who I became when I was drinking, so that was something hard to break. I became much quieter, and funny. I must say, that kind of thing came out."

Cum mai bine să-ncep, decât cu aceste cuvinte ce-i aparţin unei anumite persoane, nu o persoană oarecare, ci unei persoane pe care o respect în mai multe moduri, aceste cuvinte, sunt ale lui Al Pacino şi mă regăsesc în ele.